Alexandra Dram Tătaru. „Jobul nostru este de fapt o foarte lungă conversație”

Alexandra Dram Tătaru este director al departamentului de Copyright în cadrul editurii Litera. A studiat literatura comparată la Universitatea din București și are un master în Comunicare. Lucrează în domeniul editorial din 2008, timp în care și-a perfecționat abilitățile de recunoaștere a unei cărți bune și bine primite de cititori. Ziua ei de lucru se împarte între cărți, oameni și tabele excel, iar pe toate astea le ține la un loc cu o mare pasiune pentru ceea ce face.

Lucrezi de mai mulți ani în domeniul drepturilor de autor, de 11 ani faci parte din echipa editurii Litera. Cum au fost primele experiențe și cum ai ajuns să lucrezi la Litera?

 

Cristina Vidrașcu, directorul editorial Litera, căuta în 2010 o asistentă, iar eu am avut norocul de a-i fi recomandată. Înainte de asta, lucrasem la două edituri mai mici, câte un an la fiecare. Ambele au fost experiențe constructive, pe care le prețuiesc și datorită cărora am pus bazele pe care ulterior m-am dezvoltat la Litera. Am cunoscut mulți oameni din domeniu, m-am familiarizat cu sistemele de lucru, am avut șansa de a face câte puțin din toate (și redactare, și secretariat de redacție, și copyright – așa cum se întâmplă, cred, în toate editurile mici), iar acest lucru mi-a oferit un cadru mai amplu în care să mă ancorez, mai multe puncte de referință, dar mai ales certitudinea că asta vreau să fac. Domeniul drepturilor de autor este cu siguranță ceea ce mi se potrivește cel mai bine, datorită dinamismului și complexității acestui gen de muncă, și nu pot decât să le mulțumesc Cristinei și lui Dan Vidrașcu pentru că au avut încredere în mine (chiar și după ce am vărsat cafea pe un biblioraft cu contracte, în prima mea zi de lucru la Litera, sau după ce am pierdut o carte pe care ne-o doream pentru că am ratat eu un deadline) și pentru că mi-au oferit ocazia de a învăța enorm de la ei. După doi ani, am fost promovată director, iar de atunci lucrăm zilnic împreună.

 

De câțiva ani buni, Litera se află în topul editurilor românești în ceea ce privește cifra de afaceri și profitul. Asta cred că are în spate o muncă uriașă și un ritm alert. Cum arată ziua ta de lucru, având în vedere că te ocupi cu materia primă a editurii – drepturile de autor?

 

Într-adevăr, de nouă ani, fără întrerupere, Litera este lider al pieței de carte din România, iar asta este o performanță extraordinară. Volumul de muncă este unul mare, pentru că, dincolo de planul curent, apar întotdeauna proiecte și idei noi. Dar marele avantaj este că fluxurile interne de lucru sunt bine organizate, lucrăm integrat într-un program de task management, așa încât activitățile zilnice și termenele-limită pot fi ușor urmărite. Ziua mea de lucru este de regulă împărțită între e-mailuri, telefoane, discuții cu echipa mea și ședințe. Departamentul de Copyright este probabil unul dintre cele mai dinamice din orice editură – în fiecare zi apar cărți și provocări noi, decizii de luat și negocieri de purtat. O importantă parte a activității mele o reprezintă analiza vânzărilor și observarea tendințelor internaționale sau locale, tocmai pentru a putea găsi soluțiile cele mai potrivite pentru necesitățile planului nostru editorial. Particip regulat la ședințele de vânzări, în care analizăm ce funcționează și ce nu, le prezint colegilor cărțile și proiectele noi ale editurii, asigur, cu ajutorul colegilor din departamentul de Copyright, sprijin în procesul editorial (furnizarea manuscriselor pentru editare și a fișierelor pentru punerea în pagină, obținerea aprobărilor solicitate prin contracte), gestionez fluxurile de comunicare pentru divizia noastră de licențe internaționale și plățile externe. Nu în ultimul rând, negociez ofertele pentru cărțile pe care ne dorim să le cumpărăm și păstrez comunicarea cu agenții și scouții cu care colaborăm. Tot la capitolul comunicare, aș menționa și discuțiile cu mulți dintre autorii publicați de Litera – sunt onorată și mereu uimită să constat cât de modești sunt acești oameni pe care îi vedem adesea în topurile de vânzări internaționale. Am corespondat de-a lungul timpului cu Rumaan Alam (autorul cărții Lasă lumea în urmă), Alex Michaelides (Pacienta tăcută și Fecioarele) sau Ashley Audrain (Îndoiala) și am schimbat chiar mesaje pe WhatsApp cu Jeanine Cummins (Pământ american) – nu aveam numărul ei de telefon și recunosc că am scăpat telefonul din mână când am recunoscut-o în poză. Publicăm anual peste 1.000 de titluri, în peste 50 de imprinturi și colecții, așa încât saltul de la un stil literar la altul și de la o ofertă la alta nu lasă niciun răgaz pentru rutină sau plictiseală. Ceea ce e minunat pentru mine.

Primești probabil zilnic zeci de prezentări de titluri noi. Reușești să treci prin toate? Cum te asiguri că nu ratezi vreunul care să se transforme în bestseller?

 

Așa este, primim foarte multe prezentări de titluri noi, fie de la scouți, fie de la agenții literari. Acum, mai mult decât oricând, simt că piața a devenit foarte complexă și competitivă, iar acest lucru nu poate decât să mă bucure, îl consider un semn de maturizare. Față de anii anteriori, editurile din România sunt mult mai dispuse să arunce în jocul negocierilor un întreg arsenal de arme (de la prezentări de marketing și „love letters” pentru autori până la avansuri care în urmă cu patru-cinci ani mi s-ar fi părut absolut imposibile). Din păcate sau din fericire însă, găsirea unui bestseller nu este o știință exactă. Dacă ar fi, cu siguranță am vedea mult mai multe cărți în topuri, iar munca noastră ar fi infinit mai simplă. După părerea mea, cheia unei selecții de succes stă în experiența editurii, buna cunoaștere a pieței și a vânzărilor pe categoria respectivă și, desigur, în flerul celor care decid achiziția drepturilor de editare. Subiectivismul este însă un factor cu o pondere mult mai mică în procesul selecției decât s-ar putea crede. Un alt aspect foarte important în anii recenți este faptul că achiziția se face în stadii mult mai timpurii decât până acum. Dacă în anii trecuți drepturile de traducere în limba română erau cumpărate abia după ce performanța cărților era validată pe plan internațional (prin recorduri în numărul de exemplare vândute, prin premii, ratinguri, prezența în topuri de specialitate), în momentul de față, cele mai multe dintre titlurile de succes se cumpără pe bază de proposal, nu de manuscris, chiar și cu doi-trei ani înainte de publicarea ediției internaționale. Așa se face, de pildă, că în momentul în care Litera a lansat Pacienta tăcută de Alex Michaelides, unul dintre bestsellerurile noastre curente, lansarea din România a coincis cu lansarea în alte 42 de țări. A fost un record absolut la acel moment, dar a creat un tipar pe care l-am văzut repetat de mai multe ori și care cred că va deveni chiar și mai prezent de acum înainte. Evident, gradul de risc este mult mai mare în astfel de situații (am văzut nu o dată cum „cartea târgului de la Frankfurt” a dispărut complet de pe radar până la momentul lansării), dar și satisfacția reușitei este infinit mai plăcută. Real, nu poți ști niciodată dinainte ce carte va deveni un bestseller (am avut multiple surprize, din ambele direcții – cărți în care am crezut enorm nu s-au vândut la nivelul așteptărilor sau, dimpotrivă, cărți despre care noi credeam că au perspective limitate au devenit hituri). Poți doar să speri că ți-ai făcut treaba bine și că rezultatele îți vor răsplăti efortul și așteptările. Cât despre cantitatea de informație procesată (e-mailuri, prezentări de titluri noi, pitch-uri), aceasta este imensă, mai ales pentru o editură atât de mare ca Litera, care acoperă toate domeniile. Încerc să parcurg toate prezentările, dar nu reușesc întotdeauna. Pentru aceste cazuri, mă bazez însă pe comunicarea foarte bună cu agenții, coagenții și scouții, care, cunoscându-ne foarte bine profilul, ne semnalează titlurile pe care ar trebui să le analizăm cu prioritate. Profit de ocazie ca să le mulțumesc public tuturor!

 

Cine alege titlurile care vor fi publicate și cum are loc această selecție?

 

Procesul de selecție este extrem de important, cu siguranță, unul dintre cele mai importante din întreg fluxul editorial. În cele mai multe cazuri, deciziile rezultă în urma ședințelor cu directorul nostru general, Dan Vidrașcu, și cu directorul editorial, Cristina Vidrașcu. În aceste ședințe, centralizez propunerile lor și ale mele, titlurile pe care trebuie să le analizăm, deciziile pe care trebuie să le luăm, pregătesc rapoartele de vânzări sau orice alt tip de informație consider a fi necesar. Pentru cărțile de specialitate, cum ar fi cele din colecțiile de istorie ori de psihologie, apelăm la consultanți sau referenți, care ne trimit analizele lor asupra materialelor. Nu în ultimul rând, primim frecvent sugestii sau propuneri de la colegi, de la redactorii coordonatori sau chiar de la traducători. Pentru cărțile de copii, cu precădere pentru cele cu licență (Disney, Masha and the Bear, My Little Pony, Paw Patrol), un rol important îl are și directorul diviziei noastre de carte pentru copii.

 

S-a întâmplat să crezi cu tărie într-un titlu și să nu te lași până nu convingi echipa să-l publicați?

 

Absolut, cred cu tărie în toate cărțile pe care le propun. Recunosc chiar că sufăr de un entuziasm care este adesea prilej de amuzament pentru colegii mei. Mă bucur să descopăr cărți noi, iubesc să le urmăresc parcursul de la manuscris la lansarea internațională, îmi place să văd coperte frumoase și recenzii laudative. Dar nu îmi aduc aminte neapărat de cărți în care să fi crezut foarte tare și pentru care să nu fi făcut oferte de cumpărare. Probabil asta se întâmplă pentru că lucrăm împreună de foarte mulți ani, ne cunoaștem gusturile și avem încredere în părerile celorlalți. Discutăm și argumentăm, punem toate informațiile în contextul potrivit, așa că până la urmă ajungem la o înțelegere.

  

Editura Litera publică volume din diferite domenii. Care sunt criteriile în funcție de care sunt alese titlurile pe care urmează să le analizați și care sunt ingredientele celor câștigătoare, care vor intra în portofoliu?

 

Criteriile diferă de la colecție la colecție. Nu putem aplica o măsură universală tuturor titlurilor pe care le analizăm, pentru că specificul colecției dictează și abordarea în ce privește cartea. Pentru colecția noastră de ficțiune clasici contemporani, de pildă, premiile literare sunt un criteriu important. Avem în portofoliu laureați ai Premiilor Nobel, Man Booker, Goncourt, Pulitzer și vedem în timp real impactul acestora în vânzări. Pentru colecțiile de ficțiune comercială (Buzz Books și Bluemoon), esențiale sunt numărul de teritorii în care cartea este vândută, dacă drepturile de ecranizare sunt sau nu vândute, ratingurile de pe Amazon sau de pe Goodreads. Pentru colecțiile de istorie și psihologie, încercăm să aducem cărțile cele mai importante din punct de vedere științific. Pentru cărțile de copii, ne dorim să acoperim o gamă cât mai largă de categorii și colecții, așa încât diversitatea este un factor-cheie. Mai presus însă de limitările fiecărei colecții în parte, etalonul nostru este și va rămâne calitatea. Ne bucurăm de fiecare interacțiune cu cititorii noștri, ne place că avem o comunitate activă de oameni care apreciază colecțiile noastre (lucru din ce în ce mai vizibil odată cu sporirea vânzărilor în online), că mulți dintre ei colecționează cărțile noastre, că au încredere în gustul nostru, dar asta ne creează un și mai acut sentiment de responsabilitate. Cu cât cărțile noastre ajung la mai mulți oameni, cu atât este mai important să devenim din ce în ce mai buni în alegerea lor, tocmai pentru a nu dezamăgi.

 

Există diferențe între felul cum lucrezi pentru titlurile pentru oameni mari și cele pentru copii?

 

Sigur că da. Pornind de la detaliile tehnice, cum ar fi tratarea separată a drepturilor pentru ilustrații, până la nivelul avansurilor sau faptul că, pentru cărțile de copii, discut de regulă de un angajament pe un pachet de titluri, și nu de oferte pentru un singur titlu. În ceea ce privește licențele pentru cărțile de copii, negocierea are chiar un statut complet aparte (listare în sistemul licențiatorului, aprobare editorială și de tipografii, confirmare plan general și forecast financiar). Cu toate acestea, ponderea cărților pentru copii și a cărților pentru adulți este aproximativ egală în catalogul nostru și, dincolo de componenta tehnică, lucrurile sunt în esență aceleași și au aceeași finalitate: semnarea contractului care ne aduce cartea respectivă în planul editorial.

 

Aveți în portofoliu multe dintre cele mai cunoscute branduri și licențe, de la Disney la obsesia familiei noastre, Paw Patrol, Masha și Ursul și multe altele. Cum se negociază și cum se menține o astfel de licență din punctul de vedere al departamentului de Copyright?

 

Recunosc că obținerea, dar mai ales păstrarea în portofoliul Editurii Litera a licențelor internaționale este o provocare zilnică. Nu doar pentru mine, ci și pentru toți colegii mei implicați în lucrul cu aceste mari branduri – de la colegii de la Editorial, care se luptă cu zeci de aprobări necesare pentru fiecare titlu, până la colegii de la Raportare, care o dată la trei luni lucrează rapoartele de vânzări; de la colegele de la Marketing, care își testează în fiecare zi creativitatea pentru a ține pasul cu noutățile, la cei de la Vânzări, care analizează cererea și vând constant proiecte noi către distribuitori și, desigur, până la colegii de la Producție, care trebuie să obțină aprobare pentru fiecare tipografie, conform celor mai riguroase cerințe. În ceea ce mă privește, primul contract de licență pe care l-am negociat a fost cu Disney, în 2011 – au fost atunci lungi și complicate discuții conduse de Dan Vidrașcu, dar în final am reușit să semnăm un proiect de 24 de volume Disney Classics pentru Republica Moldova. A fost un start timid, dar foarte asumat, dacă ne gândim că între timp am devenit licențiați exclusivi Disney pentru România, că am lansat proiecte Disney inclusiv în Georgia, că am adăugat licențe noi în fiecare an din ultimii cinci și că am publicat aproape 1.000 de cărți sub licență internațională. Pentru mine, dincolo de comunicarea constantă cu directorii regionali, reprezentanți ai fiecărei licențe, partea asta de job presupune e-mailuri săptămânale, conferințe lunare, rapoarte de activitate trimestriale, validare de business plans, întâlniri bianuale, analize de cataloage. Pe scurt, reprezint, împreună cu directorul editorial, interfața dintre Litera și fiecare licențiator în parte.

 

Cred că drepturile pentru multe dintre bestsellerurile Litera au fost obținute în urma unor licitații. Ai un top trei al celor mai sângeroase astfel de lupte?

 

Perfect adevărat. Așa e și firesc să fie, cărțile bune atrag ca un magnet atenția multor edituri. Aș menționa aici Gândește ca un călugăr de Jay Shetty, pentru care au licitat la momentul achiziției șase sau șapte edituri din România, pentru care am fost nevoiți să trimitem nu mai puțin de trei scrisori de intenție și pentru care am ajuns să dăm, în runda finală, un avans foarte mare. Îți imaginezi, cred, bucuria noastră când vedem acum că acest titlu a devenit unul dintre cel mai bine vândute ale Editurii Litera din ultimii doi ani. Într-o situație oarecum similară se află și Oded Galor, despre care veți afla în curând, pentru că sunt sigură că The Journey of Humanity va deveni hitul anului viitor. Autorul este unul dintre cei mai reputați economiști din Israel, cartea a fost vândută pe baza a doar 10 pagini de proposal în peste 30 de țări, iar editorul ediției originale este chiar editorul lui Yuval Harari. Are toate premisele să devină un real succes și suntem de-a dreptul fericiți că am reușit să o aducem în portofoliul nostru. Nu pot încheia lista fără să menționez Povești de vară de Mieko Kawagawi, una dintre cărțile majore ale anului 2021, subiectul unei aprige licitații a anului trecut și, mai ales, o carte fabuloasă, pe care am citit-o pe nerăsuflate într-o singură noapte. Cu siguranță, nu este degeaba endorsată de Haruki Murakami…

Care sunt avantajele competitive ale Editurii Litera în astfel de licitații?

 

Experiența, portofoliul de autori și strategiile de marketing inedite. Având deja un backlist de titluri atât de bogat, consolidat în mai bine de 30 de ani, acoperind o gamă atât de largă de genuri și de autori, nemaivorbind de relațiile și istoricul pe care le avem cu cele mai mari edituri din afară, este relativ ușor, sau măcar la îndemână, pentru Litera să demonstreze oricărui autor că poate fi cea mai bună casă pentru el în teritoriu. 

 

Care e titlul de care ești cel mai mândră că ai reușit să-l obții pentru Editura Litera?

 

Sunt foarte multe cărți de care sunt mândră că sunt publicate de Litera. Vindecarea copilului interior de Stefanie Stahl este o carte fenomenalăPovestea mea de Michelle Obama a fost cartea-surpriză pentru noi, cu vânzări record, iar O viață măruntă de Hanya Yanagihara este cartea mea preferată din tot ce am citit vreodată.

 

Ce înseamnă un bestseller pentru Editura Litera? Câte zerouri trebuie să aibă numărul exemplarelor vândute? 

Ca și în cazul criteriilor de selecție, și în cazul analizelor de vânzări, reperul principal este colecția din care face parte cartea respectivă. Pentru ficțiunea literary, numim bestseller cărțile care vând peste 10.000 de exemplare, în timp ce, pentru ficțiunea comercială, standardele sunt mult mai sus: peste 30.000 de exemplare. Ca să dau și câteva exemple din acest an, amestecând genurile, aș menționa Apeirogon de Colum McCann, Gemenele de la Auschwitz de Affinity Konar, Cele patru vânturi de Kristin Hannah sau Pământul făgăduinței de Barack Obama.

Printre cele mai bine vândute titluri Litera din 2021

Presupun că aveți și longselleruri. Cum trebuie să arate parcursul unei astfel de cărți pentru a o numi longseller și care sunt cele mai bine clasate titluri la acest capitol?

 

Sigur, Litera are chiar un imprint special creat pentru longselleruri – Carte pentru toți. Publicăm în ediție de buzunar cărțile cel mai bine vândute din portofoliul nostru, fie ele de ficțiune sau de nonficțiune, cărți moderne sau clasice, la un an-doi după momentul publicării inițiale. Este o practică des întâlnită la editurile din afară și, pe fundalul creșterii constante a numărului de titluri din acest imprint, observăm și noi rezultate din ce în ce mai bune. Printre autorii cel mai bine vânduți aș aminti: Alice Munro, Svetlana Aleksievici, Donna Tartt, Yaa Gyasi, Zadie Smith, John Steinbeck, Karl Ove Knausgård, Atul Gawande, Ian Kershaw, Simon Sebag Montefiore, Erik Larson sau Bob Woodward.

 

Care sunt departamentele din editură cu care lucrezi cel mai mult și în ce constau aceste colaborări?

 

Prin natura activității, departamentul de Copyright interacționează cu absolut toate departamentele din editură. Colegilor de la Editorial le asigurăm primirea manuscriselor și a fișierelor, celor de la Producție le transmitem informații despre specificațiile tehnice, colegilor de la Marketing și Vânzări le trimitem prezentări și discutăm pe baza soluțiilor pe care ei le găsesc pentru promovarea și distribuirea cărților, cu departamentul de proiecte speciale validăm lista cărților programate pentru distribuție în rețeaua de chioșcuri, iar cu cei de la Contabilitate gestionăm situația facturilor și a plăților. De asemenea, comunic zilnic cu managementul general, pentru stabilirea strategiilor pe termen scurt și a obiectivelor pe termen mediu. Copyrightul este un departament dinamic, aflat la confluența multora dintre discuțiile interne. Recunosc că unul dintre cele mai mari privilegii în a lucra la Litera este acela al stabilității. Cu foarte puține excepții, cei mai mulți dintre redactorii coordonatori sau șefi de departamente sunt aici încă de când m-am angajat eu – un colectiv atât de închegat și de bine sudat nu poate fi decât rezultatul unui sistem de management corect și deschis, pe care îl apreciez foarte mult și de care ne bucurăm cu toții în fiecare zi.

 

În fișa postului de director de drepturi de autor apare și participarea la târgurile internaționale de carte. Mai ții minte cum a fost prima astfel de experiență? Cum s-au schimbat lucrurile de atunci?

 

Prima participare la un târg internațional de carte a fost la Frankfurt, în 2008, împreună cu directorul primei edituri la care am lucrat. Eram proaspăt angajată și recunosc cu sinceritate că nu am înțeles atunci mare lucru din această experiență… Am rămas însă până în ziua de azi cu fascinația imensității industriei în care intrasem. La acel târg nu am avut decât câteva întâlniri și țin minte că am avut chiar și timp de cumpărături (cine merge la târgurile de carte știe că ăsta e un vis imposibil). Lucrurile s-au schimbat însă radical la Litera, unde, la fiecare târg, echipa care participă este formată din patru-cinci persoane și unde avem cu toții întâlniri back-to-back de dimineața până seara. Este un volum de muncă de o intensitate clar diferită, dar și bucuria este proporțional mai mare. De la an la an, am ajuns să îi cunosc pe cei mai mulți dintre partenerii străini – întâlnirile de la târg materializează de fapt un an întreg de conversații pe e-mail, iar senzația este una fără egal. Chiar dacă în perioada pandemiei industria a găsit soluții să compenseze absența târgurilor, prin transferarea în online a întâlnirilor, cred că lipsa interacțiunii directe văduvește experiența unui târg de carte de însăși esența lui.  Discuțiile, negocierile și ofertele preempt făcute pe loc, în cadrul unei întâlniri, îți oferă adrenalină cât pentru zece alte oferte trimise pe e-mail. Cred că e limpede că abia aștept următorul târg de carte, oricând va fi el. Poate Londra, la anul…

 

Ai vreo amintire plăcută sau mai puțin plăcută care ți-a rămas bine întipărită în minte de la vreun târg? 

 

În fiecare an din ultimii zece am participat la toate cele trei târguri de carte internaționale anuale (Frankfurt, Londra și Bologna) și desigur că am strâns foarte multe amintiri frumoase. Oferte și cărți cumpărate în timpul întâlnirilor, cine cu autori pe care îi admir, plimbări printre sutele de standuri și miile de cărți, înghețata de la Bologna sunt tot atâtea lucruri frumoase pe care le prețuiesc și care mi-au rămas în minte. Nu pot uita nici frântura de discurs a lui Markus Dohle de la standul Penguin Random House, pe care am surprins-o întâmplător, care m-a țintuit și care m-a cucerit prin simplitate și mesaj (în marea de oameni în costume de la standul PRH, era el, CEO-ul celei mai mari edituri din lume, în blugi și hanorac, urcat pe o masă, cu o sticlă de bere în mână, felicitându-și colegii pentru un târg reușit). Încă o dovadă a faptului că piața de carte și protagoniștii ei sunt uneori minunat de imprevizibili.

Alexandra, Marin Vidrașcu, Dan Vidrașcu, Cristina Sturza-Vidrașcu

Diamantele sunt cele mai bune prietene ale unei fete. Dar care sunt cei mai buni prieteni ai unui director de copyright?

 

Din păcate, „prietenii” mei la Litera țin prea puțin de sfera materială. Deși mi-ar plăcea, nu există o baghetă magică pe care să o folosesc ca să aduc în portofoliul editurii toate cărțile pe care ni le dorim, să câștig toate licitațiile la care participăm sau să concretizez toate proiectele în care sunt angrenată. Dar dacă ar fi să fac un top 3 al instrumentelor care îmi folosesc, aș menționa, în ordinea importanței: viziune, diplomație și perseverență. Cred că este extrem de important ca un director de copyright să fie ancorat în ceea ce face, să aibă o foarte bună cunoaștere a pieței de carte, dar deopotrivă să își cultive și să își păstreze relații de bună calitate cu partenerii și să aibă abilități de negociere. Am cunoscut în acești ani oameni incredibili, care mi-au modelat parcursul și cărora le sunt profund recunoscătoare că mi-au permis să învăț de la ei (colegi, agenți, editori).

Iar perseverența este, din nou, o calitate absolut necesară. Chiar și când nu-ți iese din prima, nimic nu este pierdut. Am avut, de-a lungul timpului, multe oferte și negocieri întinse chiar pe ani de zile. Jobul nostru este de fapt, o foarte lungă conversație: cu partenerii, cu colegii și, nu în ultimul rând, cu cărțile. Și este esențial să ai răbdare să construiești, de la colecții și portofoliu până la relații cu oamenii.

 

Și lucrurile care-i dau bătăi de cap?

 

Nu le-aș califica neapărat la rubrica bătăi de cap, dar cu siguranță nu îmi pică bine să pierd cărți și licitații. Sufăr profund pentru fiecare astfel de caz, mă frământ, îmi pun întrebări, îmi ridic probleme. În esență însă, cred sincer că acesta este cel mai bun indicator pentru cât de mult iubesc de fapt ceea ce fac.

 

Dacă, printr-o minune, ziua ar avea cu vreo 4-5 ore în plus, care-ar fi perfect-combo-ul de relaxare? 

Aș citi mai mult, pentru că, dincolo de lecturile pentru editură, sunt o cititoare pasionată. Pe lângă asta, mi-ar plăcea să îmi petrec mai mult timp jucându-mă cu Ilinca, fetița mea. 

Din aceeași categorie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

ro_RO