Simina Popa este traducătoare literară din limba portugheză și manager cultural. A tradus din autori precum José Saramago, José Luís Peixoto, Gonçalo M. Tavares și Mia Couto. Din 2016 este membră în ARTLIT, Asociația Română a Traducătorilor Literari, iar din 2019 organizează alături de Claudiu Sfirschi-Lăudat podcastul Față/Verso. A absolvit Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București și tot aici a făcut și un masterat de traduceri. Fie că e vorba de cuvinte, de oameni sau de lumi ficționale, Simina Popa crede cu tărie că aducerea împreună și dialogul sunt căi sigure de reușită.
Dacă v-ați putea transforma, de amuzament, de curiozitate, într-un cuvânt din orice limbă, care-ar fi acela și prin ce cotloane de literatură v-ați plimba până să dați peste un traducător?
Mă tem că nu m-aș putea rezuma la un singur cuvânt, dar mi-ar plăcea să fiu un dicționar etimologic. Lingvistica comparată e un univers în care mi-aș petrece oricând un sejur, poate atracția mi se trage din aceeași bobină cu traducerea literară. Cum călătoresc cuvintele ca sens și cum se cizelează ca formă mă duc la o lectură la fel de plină intrigi și suspans mai ca un film polițist, o comedie sau o dramă romantică.
Ați debutat ca traducătoare în 2007, cu o antologie de teatru portughez, iar de atunci ați colaborat cu numeroase edituri. Cum au fost începuturile și cum a evoluat relația cu editurile?
Debutul a fost cum nu se poate mai ocrotitor. Fiind începătoare – sau poate tocmai de aceea –, primele traduceri au fost discutate integral cu redactorii pentru toate corecturile, și cele de prima, și de a doua mână. De aici am învățat cel mai mult. La momentul respectiv am luat-o ca pe o procedură normală, abia mai târziu am auzit alți colegi plângându-se că sunt privați de acest pas din colaborarea traducător-editor, un pas esențial pentru un produs finit calitativ.
Poate faptul că redactorii corectau prin limbi intermediare sau folosindu-se intercomprehensiune cu alte limbi romanice mi-a adus avantajul acesta încă de la început. Cei mai mulți redactori cu care am lucrat au priceperea să lucreze pe o traducere din portugheză fără să fi studiat limba, cred că experiența își spune cuvântul de la un moment încolo.
Editurile care să publice autori de limbă portugheză s-au mai înmulțit sau și-au mai lărgit interesul în această direcție cu timpul, iar eu am învățat să mă asigur la fiecare traducere (sau măcar să încerc) că voi avea șansa să revizuiesc corecturile împreună cu redactorul. O revizuire prin dialog direct, traducător-redactor, chiar și pagină cu pagină a unui manuscris durează de fapt mult mai puțin decât ar putea părea la prima vedere, iar beneficiile revin tuturor părților implicate – traducători, redactori, cititori.
Spuneați mai demult că vă simțiți mult mai confortabil în traducerile din portugheza europeană decât în cele din varianta braziliană. Între timp ați tradus și din cea africană. Pentru un neofit, cât de mult diferă aceste variante și cum se reflectă diferențele în procesul de traducere?
Portugheza europeană a fost cea pe care am învățat-o metodic, e adevărat că îmi e cea mai apropiată, iar cea africană a fost cea mai plăcută surpriză. La cea braziliană am învățat cu timpul să mă adaptez. Orice idiom e un fel de a vedea lumea, felul în care sunt frazate ideile, alegerile de vocabular, construcțiile gramaticale sunt strâns legate de identitatea culturală, cea istorică – iar noi, traducătorii, sigur că vom avea afinități mai mari cu unele decât cu altele.
Pentru traducerile de portugheză europeană, cele mai mari provocări apar de obicei din sfera rurală, adică o lume izolată, cu specific pronunțat. La cele de portugheză africană, termenii din limbi și dialecte africane locale pot da de furcă, fiindcă resursele sunt mai zgârcite – dar separarea celor două e evidentă, termenii africani rămân intacți, inserați direct într-o portugheză limpede și care nu lasă loc de interpretări. Literatura din portugheza africană este cea care mi se pare că se traduce singură, termenii sunt foarte preciși, imaginile evidente.
Portugheza braziliană are alte reflexe frazeologice, alte alegeri de vocabular decât cele la care mă aștept din obișnuința mea europeană. Accentuează altfel ideile și de aici nevoia de un extra-efort din partea mea ca să mă pot identifica cu textul înainte de a-l reda.
Ați tradus autori precum José Saramago, José Luís Peixoto, Gonçalo M. Tavares sau Mia Couto, proaspăt câștigător al premiului FIL pentru Literatură în Limbi Romanice, ce-i va fi decernat în cadrul târgului de carte de la Guadalajara. Aveți vreun scriitor preferat printre cei traduși? Dar dintre cei care încă nu au fost publicați în românește?
Mă bucur că semnalați premiul lui Mia Couto, mă pregătesc și eu să-l amintesc cât de curând pe unde voi putea și sper să se lărgească interesul pentru traducerile lui.
Sunt autori prea mari ca să pot avea un preferat, mi-au îmbogățit fiecare în alt fel experiența de traducătoare și orizonturile personale.
O colegă olandeză traducătoare de portugheză mi-a făcut observația că nu am tradus nicio femeie. Mi-a rămas ca o pietricică în pantof și caut să echilibrez situația. Am ochit un roman al scriitoarei Lídia Jorge, Misericórdia, Prix Médicis în 2022, pe care sper să-l traduc. Mi-ar plăcea să încerc un roman de Paulina Chiziane, mozambicană de-un leat cu Mia Couto. Și îmi place poezia Matildei Campilho. Autori vor fi tot timpul de tradus, timp și interes editorial să existe.
V-ați alăturat în 2016 Asociației Române a Traducătorilor Literari. Care sunt principalele obiective ale Asociației și ce v-a convins pe dumneavoastră să deveniți membră?
Asociația ARTLIT este un ONG susținut prin eforturile voluntare ale traducătorilor literari care cred în această profesie și vor să o practice în condiții decente. A fost înființată tocmai pentru a pune la dispoziție informații cât mai actualizate cu legislația locală și europeană, pe înțelesul tuturor, și bune practici profesionale – contracte corecte, îndatoriri fiscale, oportunitatea unei comunități. Dincolo de discursurile traducerii ca artă, emoție și sacrificiu în numele culturii, este totuși o muncă la care trebuie să te pricepi, pentru care ai nevoie de pregătire și de timp, pentru care semnezi acte și plătești taxe. Dar despre această a doua parte se vorbește foarte puțin spre deloc.
Ceea ce oferă asociația este informație, în primul rând: ce înseamnă o clauză dintr-un contract de cesiune de drepturi de autor, cum calculezi impozite și contribuții sociale pentru banii primiți din traduceri, care sunt cifrele din piața editorială din România. Totodată, își propune și să adune informații care lipsesc cu desăvârșire: cine sunt traducătorii literari din România, sondaje și statistici despre pregătire, condiții de lucru, tarife practicate și așteptări, ce-i interesează.
Probabil asta m-a atras și pe mine, în 2016, și pe alții, de atunci – un spațiu unde să se vorbească despre munca ta, din toate punctele de vedere și unde ai cui să pui o întrebare.
V-ați implicat în numeroase proiecte realizate de ARTLIT. Îmi amintesc de scrisoarea deschisă din octombrie 2023, prin care Asociația mulțumea editurilor care au decis să treacă numele traducătorilor literari pe copertă și le solicita și altor organisme culturale să preia modelul, menționând constant traducătorii. Care au fost până acum cele mai de impact proiecte marca ARTLIT?
Recomandarea scrisorii deschise se referă nu numai la menționarea traducătorului pe copertă, ci mereu unde figurează numele cărții în limba română – începând cu site-urile editurilor, ale librăriilor, până la mențiuni în presă, în articole de specialitate, recenzii etc.
Între 5-15 septembrie, pe paginile de social media ARTLIT tocmai s-a derulat campania Retrospectiva ARTLIT: 10 ani în 10 zile, care amintește unele dintre inițiativele asociației de-a lungul anilor, exemple de cazuri unde a contat faptul că exista o asociație care să prezinte un punct de vedere și să reprezinte un segment anume al lucrătorilor culturali.
Este important de reamintit că proiectele și activitățile ARTLIT în general sunt gândite, discutate, realizate și diseminate de traducători literari care oferă voluntar din atenția și priceperea lor în diferite domenii. Poate părea banal sau de la sine înțeles, dar voluntariatul și spiritul de echipă nu sunt deloc puțin lucru, cu atât mai mult când e vorba de o profesie unde timpul liber este atât de râvnit și firav.
Faptul că asociația e activă și crește ca număr de membri de la an la an e un proiect în sine, care cere un efort susținut ce revine majoritar consiliului director. Momentan sunt puțin peste 90 de membri, iar numărul de înscrieri este în creștere pe an ce trece.
Proiectele cele mai importante sunt elaborarea sondajelor în rândul traducătorilor români referitoare la condiții de lucru și tarife, pe de-o parte, și monitorizarea situației curente a pieței editoriale în care lucrăm, pe de alta. Asociația pune la dispoziție membrilor și informații relevante pe aceste subiecte la nivel european sau din alte țări. Sunt date și coordonate care te așază într-un context și ancorează profesia.
Luările de poziție și semnalarea unui punct de vedere în cazul modificărilor și propunerilor legislative sunt la fel de importante, atât cât ne permite viteza de reacție – de exemplu, pentru atenția asupra unor clauze la momentul actualizării legii drepturilor de autor din 2022, în urma directivelor europene menite să echilibreze raportul de forțe; sau apelul din 2018 în urma reformei fiscale care a trecut contribuțiile sociale și de sănătate în sarcina lucrătorilor independenți.
Tot din 2016, ARTLIT este membră a Consiliului European al Asociațiilor de Traducători Literari (CEATL). Ce înseamnă această apartenență și cum se traduce pentru membrii ARTLIT în special și pentru piața de carte românească în general?
CEATL este o sursă esențială de informație, de metodologii potrivite asociațiilor de traducători literari și, nu în ultimul rând, de motivație. Așa cum ARTLIT există doar prin interesul și disponibilitatea membrilor ei, la fel, CEATL desfășoară un schimb intens de informații prin disponibilitatea și interesul asociațiilor europene din această breaslă. ARTLIT este parte din CEATL prin plata unei cotizații anuale, posibilă prin plata cotizațiilor membrilor noștri.
Participăm la sondaje elaborate sau spontane despre orice subiect legat de activitatea de traducere: tarife, contracte, condiții de înscriere în asociație, beneficii oferite, situația cărților audio. Practic, participarea în CEATL pune traducătorii români pe hartă, la propriu și la figurat. Am aflat astfel că România are cel mai mic tarif de traducere din țările reprezentate în consiliu, dar și că universități românești lucrează la cadrul de referință european Petra-E pentru competențele traducătorilor literari.
În cadrul CEATL, activitățile sunt împărțite în grupuri de lucru care se ocupă cu informarea și monitorizarea diferitor teme: drepturi de autor, bune practici, condiții de lucru, formare și educație, vizibilitate. ARTLIT, printr-un delegat desemnat, este momentan parte din grupul de bune practici, unde lucrează la Companionul asociațiilor, o platformă pentru catalogarea și arhivarea inițiativelor asociațiilor europene.
CEATL este o comunitate incredibil de solidară și primitoare.
Anul acesta, ARTLIT împlinește zece ani și sărbătorește prin Caravana TrAducem împreună. Pe unde va călători Caravana și cu cine va împărți bulele de șampanie și feliile de tort?
E un moment de care ne propunem să ne bucurăm în număr cât mai mare! Cu ajutorul unei co-finanțări din partea Administrației Fondului Cultural Național, ne-am propus să ne concentrăm forțele aproape exclusiv pe activitatea ARTLIT în lunile septembrie-noiembrie. Fiindcă de-acum colegii noștri sunt din toate colțurile țării, organizăm întâlniri de traducători în cât mai multe orașe, mai ales în cele unde există nuclee de membri.
Caravana TrAducem împreună pornește pe 27 septembrie în Constanța, la Biblioteca Județeană, cu un dialog despre statutul profesiei și cum este privită de dinăuntru și de dinafară. Pe 28 septembrie dedicăm un atelier de traducere copiilor, susținut de Lavinia Braniște la Muzeul Literaturii Române.
Apoi are loc deschiderea seriei de traduceri-performance în patru orașe: la București chiar de Ziua Internațională a Traducătorilor, pe 30 septembrie, la Modul Cărturești, la Timișoara pe 15 octombrie, la librăria La Două Bufnițe, la Galați pe 30 octombrie la Biblioteca Universității Dunărea de Jos și la Cluj-Napoca pe 6 noiembrie, la Mediateca Institutului Francez. O traducere-performance înseamnă un laborator deschis, unde traducătorii fac o demonstrație de lucru sub ochii publicului și, sperăm noi, în dialog cu acesta. Pentru cei care susțin acest performance, una din condiții este – acolo unde se poate – să lucreze în echipă, o situație inedită pentru majoritatea traducătorilor. Pentru mulți dintre noi nu e ușor să împarți un text, însă e un exercițiu foarte relevant. Să-ți argumentezi alegerile, să negociezi cu tact, să-l asculți pe celălalt, să rămâi deschis la idei, e o experiență care te îmbogățește profesional foarte mult și îți dă o perspectivă.
În fiecare oraș unde are loc o traducere-performance va fi și câte o prezentare dedicată studenților din universități, astfel încât cei interesați de această meserie, practic viitoarea generație de profesioniști, să afle de asociație și cu ce le poate fi de folos. La sfârșitul Caravanei vom publica pe site-ul nostru o mică antologie cu textele lucrate în echipă sau individual în proiect.
Firește, nu puteam lipsi de la singurul festival literar care are traduceri în titulatură, FILIT, așa că prin bunăvoința organizatorilor, organizăm o întâlnire pe 26 octombrie.
Toate instituțiile partenere enumerate mai sus fac posibilă întreaga desfășurare de forțe și le suntem recunoscători pentru solidaritate, fiindcă, de fapt, cel mai mult în acest proiect contează să ne întâlnim, să ne cunoaștem și să stăm puțin de vorbă. Toată lumea e binevenită, traducători, colaboratori, cititori!
Ce alte proiecte mai pregătiți la ARTLIT pentru viitorul mediu sau îndepărtat?
Profităm de momentul aniversar și pentru a cântări ce s-a întâmplat până acum – ce am învățat, ce ne lipsește, pe ce să ne concentrăm. Construirea și menținerea unei comunități implicate va rămâne principalul punct de interes – și mereu o provocare. Ne propunem să ne concentrăm de anul viitor pe reprezentare instituțională în colaborări cu organizații relevante: societăți de gestiune colectivă, rețele de biblioteci, instituții de cercetare lingvistică, Asociația Editorilor din România. Sondajele e bine să fie înnoite periodic, sperăm cu participare din ce în ce mai mare.
În urma proiectului TrAducem împreună.Caravana ARTLIT, sperăm și să continuăm colaborarea cu universitățile din țară unde se studiază traducerea literară. La fel, în mod ideal, cu ajutorul membrilor, vom continua seria de evenimente pe care traducătorii le-au susținut: anchetele Poftiți la masă: traduceri literare și gastronomie, găzduite de Revista Familia, atelierele Traducător pentru o zi, participările la Bookfest București și Timișoara și în proiectul european CELA – Connecting Emerging Literary Artists.
În 2019 ați lansat împreună cu Claudiu Sfirschi-Lăudat Față/Verso, un podcast cu cititori binedispuși, în care ați adus în fața microfoanelor oameni unul și unul. Cum a apărut ideea podcastului, cum ați reușit să mențineți constanța timp de șase sezoane și care-au fost provocările și bucuriile lui?
Claudiu și cu mine suntem traducători de limbi mai slab reprezentate în piața de traduceri, respectiv greacă și portugheză. În plus, de multe ori aflăm că titlurile traduse nu trezesc interesul publicului la fel de ușor ca bestsellerurile, rămân o nișă. Încercăm să trezim interesul cititorilor și editorilor prin activități colaterale, iar podcastul Față/Verso a fost una dintre ele, să creștem vizibilitatea unor cărți care nu ajung neapărat în vitrină și să demonstrăm că merită citite.
Conversațiile cu invitații sunt foarte plăcute, fie că sunt din branșa literară sau din afara ei, continuitatea micului nostru proiect e mereu plănuită și așteptată cu entuziasm de amândoi. Însă formatul de podcast este destul de costisitor de realizat pentru a putea oferi un produs calitativ audio, iar fără o finanțare, constanța e greu de întreținut.
Am rămas cu mulți prieteni în urma interviurilor și, evident, am avut de învățat pe multe planuri – de la pregătirea interviurilor la tehnologie audio. Claudiu este un coechipier de nădejde, și la lucru, și la glume, și orice proiect cu el știu că va fi o provocare îmbucurătoare.
Proiectul Față/Verso, dar și Caravana au obținut în câteva rânduri finanțare de la AFCN. Se vorbește uneori în spațiul public de ițele încurcate ale depunerii aplicațiilor și ale jurizării. Care au fost bunele practici care v-au înscris pe lista câștigătorilor până acum și cum a decurs colaborarea cu Fondul?
ARTLIT este la primul proiect scris și subvenționat, iar Față/Verso a beneficiat de două co-finanțări AFCN și a avut parte și de refuzuri. În scrierea proiectelor propuse pentru finanțare AFCN am lucrat mereu în echipă, dar nu aș putea să indic altă rețetă în afară de să știi foarte bine ce vrei. De fiecare dată trasăm în detalii cât mai concrete și contextualizate ce anume vrem să facem și mai ales de ce, să fim noi convinși de utilitatea inițiativei, păstrând proporțiile realității și fezabilității. Procesul de evaluare și colaborare al Fondului mi se pare transparent și riguros, iar prin intermediul listei de proiecte finanțate am aflat de multe inițiative foarte originale, folositoare. E nevoie întotdeauna de un finanțator consecvent pe care să te poți baza ca să crești ca piață culturală.
[Fotografiile fac parte din arhiva personală a Siminei Popa.]
