Teodora Zaharia este director editorial la Didactica Publishing House. Parcursul său în industria de carte a început în 2007, pe când era studentă. A lucrat în echipa editurii Orizonturi, la Aramis și Rao, iar din 2017 este alături de DPH, unde a început ca Foreign Rights Manager. Alături de coordonarea proiectelor editoriale și a echipelor care se ocupă de realizarea lor, Teodora se implică și în achiziția drepturilor de autor, în menținerea relațiilor cu autorii români pe care editura îi publică, în participarea la târgurile internaționale și locale. Mereu atentă la nevoile cititorilor și la noile tendințe în materie de cărți și proiecte interactive pentru copii și adulți, Teodora Zaharia este un exemplu plin de entuziasm despre cum pasiunea poate da roade dacă este valorificată la locul și la timpul potrivit.
Ai intrat în lumea editorială în 2007, în timpul facultății, lucrând pentru aproape un an și jumătate la editura Orizonturi ca secretar general de redacție. Cum ai ajuns la Orizonturi, ce-a presupus acest job și cum arăta pe atunci piața de carte?
Eram studentă și aveam nevoie de un loc de muncă. Am găsit anunțul de angajare într-un ziar și m-am prezentat la interviu fără să mă gândesc că îmi voi schimba astfel cursul vieții. Universul cărților îmi era familiar de acasă (am copilărit într-o casă plină de cărți), însă nu știam ce presupune munca într-o editură. La vremea aceea, jobul meu consta în ținerea evidenței lucrărilor, menținerea legăturii cu toți colaboratorii, urmărirea termenelor de predare și chiar câteva responsabilități de copyright. Piața de carte arăta destul de diferit, modul de lucru era altfel – încă se mai trimiteau cărțile la tipar pe hârtie calc, toate corecturile se făceau pe hârtie iar librăriile online erau inexistente. Țin minte că am participat chiar și la Bookfest 2008 și am reușit astfel să văd în ansamblu ce însemna piața de carte din vremea aceea.
Până să revii într-o editură, ai lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară, un loc important în mitologia personală a multor (foști) studenți, printre care mă număr și eu. Cum a fost experiența de acolo?
A fost o experiență frumoasă, am lucrat la filiala facultății de Științe Politice – din nou înconjurată de cărți. Acolo am învățat rigorile și procedurile de care trebuie să ții cont atunci când lucrezi cu publicul și cu cărțile. Am cunoscut oameni remarcabili cărora le sunt recunoscătoare pentru parcursul pe care l-am avut mai departe în carieră. Atunci am realizat că locul meu nu poate fi în altă parte decât în lumea cărților.
După detourul la BCU, au urmat anii la editura Aramis și apoi scurta perioadă la editura RAO, unde ai avut în grijă drepturile de autor, achiziția lor, dar și alte etape ale pregătirii unei cărți pentru publicare. Cum a fost să lucrezi în aceste echipe și ce au presupus concret aceste joburi?
Anii de după BCU au fost anii în care m-am format efectiv în tot ce înseamnă munca într-o editură și publicarea unei cărți. De la manuscris până la trimiterea la tipar, am învățat fiecare pas. Deși era asemănător cu sarcinile avute ca secretar de redacție încă din 2007, de data aceasta volumul de muncă a fost aproape dublu, termenele mult mai strânse și responsabilitățile tot mai multe. Procesul de achiziții de drepturi de autor a reprezentat un element nou și mi-a plăcut foarte mult. Alegerea titlului din catalog, contactarea editurii sau agenției pentru achiziționare, transmiterea ofertei, semnarea contractului, urmărirea tuturor pașilor și ținerea evidenței contractelor – toate aceste lucruri nu mai reprezentau sarcini pentru mine, ci pur și simplu o plăcere și în timp a devenit o pasiune.
În 2017 te-ai alăturat echipei Didactica Publishing House ca Foreign Rights Manager, evoluând apoi până la poziția de director editorial. Cum au fost începuturile la DPH și ce a presupus această evoluție?
Da, 2017 a fost anul în care m-am alăturat echipei Didactica Publishing House. O echipă cum nu mai întâlnisem până atunci, care m-a primit cu brațele deschise și care m-a apreciat pentru cunoștințele, experiența și pasiunea mea. Evoluția a venit treptat, odată cu implicarea mea tot mai mare în îndeplinirea obiectivelor stabilite și chiar depășirea lor. A fost o creștere organică, plină de satisfacții profesionale și personale.
Cum arată astăzi ziua ta de lucru?
Ziua începe cu stabilirea agendei și a sarcinilor pe care le am de îndeplinit până la finalul zilei. Depinde foarte mult și de perioada anului în care mă aflu și de stadiul proiectelor propuse pentru publicare, deoarece uneori avem perioade mai pline, alteori intervin proiecte complexe și termene scurte, însă cu ajutorul echipei pe care o coordonez reușim să ducem la capăt cu succes toate proiectele. Multe dintre ele se desfășoară simultan și trebuie să urmăresc fiecare detaliu și fiecare pas din proces. Pe lângă cărțile de ficțiune și non-ficțiune, edităm și jocuri educative, manuale și materiale digitale. În plus, încercăm constant să ne implicăm în proiecte europene precum cel câștigat anul trecut în programul Europa Creativă, proiect în cadrul căruia vom publica 16 titluri internaționale de ficțiune care abordează teme legate de mediu și ecologie.
Coordonezi o echipă de zece oameni, dar și activitatea mult mai multor colaboratori externi. Cum arată în cazul tău echilibrul între rigoarea deadline-urilor, motivare și crearea unui mediu de lucru relaxant?
Atât colegii mei cât și colaboratorii a căror activitate o coordonez sunt profesioniști cu experiență de foarte mulți ani în domeniul editorial și fiecare știe ce are de făcut, astfel încât să ne îndeplinim obiectivele ca echipă. Desigur, rigoarea termenelor și disciplina ne ajută să ne organizăm bine și să avem o viziune clară asupra lucrurilor pe care trebuie să le îndeplinim, însă nu simțim neapărat o presiune din acest punct de vedere.
Într-o perioadă în care multă lume din domeniul editorial deplânge dificultatea în a găsi profesioniști cu care să lucreze, voi de unde vă recrutați noii colegi sau colaboratori?
Noi suntem o echipă închegată care lucrează foarte bine împreună de mulți ani. La fel de bine lucrăm și cu colaboratorii. Nu se întâmplă foarte des să avem nevoie de colegi sau de colaboratori noi, dar atunci când se întâmplă, ne folosim de baza de date în care înregistrăm CV-urile primite în ultima perioadă.
Una dintre direcțiile fișei postului este achiziția drepturilor de autor. Presupun că primești zilnic zeci de propuneri de la agențiile literare sau de la editurile din străinătate. Cum navighezi printre toate acestea ca să te asiguri că nu ratezi vreun titlu potrivit pentru voi și care sunt criteriile în funcție de care alegeți proiectele care intră în portofoliul DPH?
Așa este, primesc zilnic zeci de propuneri și prezentări de la agenții sau edituri din străinătate, dar și manuscrise de la autori români debutanți. Le studiez pe fiecare în parte și le analizez din punctul de vedere al criteriilor și valorilor editurii noastre. Este important să cunosc și nevoile cititorilor și astfel să selectez cărți și jocuri educative centrate pe acestea. Cum suntem o editură care are în centrul atenției sale copilul și educația acestuia, cele mai multe cărți și jocuri sunt selectate în funcție de: tema pe care o tratează, modalitatea în care este scrisă tema, expertiza autorului, notorietatea autorului (dacă este cazul) și potențialul de vânzare pe care l-ar putea avea cartea. În ultimii ani, cele mai căutate cărți conțin subiecte precum înțelegerea și gestionarea emoțiilor, activități din pedagogia Montessori, valori esențiale, dezvoltare armonioasă, curaj, încredere și subiecte actuale cu care se confruntă copiii și părinții în zilele noastre. Sunt foarte apreciate și enciclopediile, și cărțile de nonficțiune care sunt în formate interactive, atipice, care țin copilul conectat la informația prezentată.
Dar în ceea ce privește procesul de selecție sunt implicate mai multe persoane, nu își asumă acest lucru o singură persoană.
Deși într-un procent mai mic față de traduceri, editura are și un număr semnificativ de autori români publicați. Spuneai într-un interviu că te ocupi și de relația cu aceștia, urmărind proiectele lor de la stadiul de idee la produs finit. Cum arată acest parcurs? Diferă colaborarea cu un autor român în comparație cu relația cu partenerii străini, cum găsești calea de mijloc între așteptările lor și realitatea pieței?
Autorii români, atât cei debutanți cât și cei consacrați, sunt foarte importanți pentru noi deoarece una dintre valorile editurii noastre este sprijinirea autorilor români și a culturii țării noastre. De aceea, numărul autorilor români debutanți crește în fiecare an iar cei deja publicați își măresc numărul de titluri. Colaborarea cu autorii români nu este diferită față de cea cu partenerii străini, deoarece ne implicăm la fel de mult în fiecare proiect și dorim ca fiecare parte să fie mulțumită de rezultatul final. În ceea ce privește așteptarea autorului și realitatea pieței, cei mai mulți dintre ei știu cum stau lucrurile pe piața de carte și înțeleg care sunt provocările în ceea ce privește numărul de cititori din țara noastră.
Ai participat la numeroase ediții ale târgurilor internaționale de carte de la Bologna și Frankfurt. Care sunt obiectivele generale când iei parte la un astfel de eveniment? Ai vreo amintire devenită poveste de la vreunul dintre târguri?
În afară de zecile de întâlniri pe care le am cu editurile străine, cu partenerii vechi sau noi, obiectivul principal este selectarea de titluri care se diferențiază considerabil de restul ofertei existente pe piață – cărți și jocuri educative care să devină o experiență în sine și la care să se revină constant. Un alt obiectiv este urmărirea trendurilor internaționale și identificarea de potențiali parteneri noi.
O amintire devenită poveste este una legată de momentul în care am fost atât de fascinată de o carte prezentată la o întâlnire și îmi doream atât de mult să o aducem copiilor din România, încât am făcut oferta pe loc, la Bologna. Desigur că am obținut și contractul după ce am revenit acasă.
Importante în economia unei edituri sunt și târgurile locale cu vânzare de carte, DPH având mereu, la Bookfest și la Gaudeamus, un stand spațios și primitor. Ce presupune pentru tine un astfel de târg, cât și cum te implici?
Pentru mine, pregătirea pentru târgurile locale începe cu multe luni înainte. Stabilim lista de noutăți pentru târg, pregătim toate cărțile astfel încât să le avem calde la târg (uneori vin direct de la tipografie) și, dacă este cazul, stabilesc și întâlniri cu partenerii externi care ne vizitează. În zilele propriu-zise de târg ofer suport și informații clienților care vin la stand, uneori le citesc copiilor povești și îi las să descopere cărțile de care se simt atrași. Rolul meu acolo este și să vorbesc cu clienții și să aflu subiecte noi de interes pentru ei, feedback pentru cărțile noastre și idei pentru proiecte noi.
Dacă lumea editorială românească ar fi un board game, ar fi unul cooperativ sau unul competitiv? Și cum ar arăta placa de joc, jetoanele, tokenurile și alte stihii?
Dacă lumea editorială românească ar fi un board game, cu siguranță ar fi unul cooperativ și scopul final ar fi creșterea numărului de cititori, educația și ajutorul reciproc pentru dezvoltarea pieței de carte de la noi din țară.
[Fotografiile fac parte din arhiva Teodorei Zaharia.]
