Adina Vasile este directorul executiv al editurii Publica. A lucrat în librării, iar de 11 ani face din toate câte puțin la Publica. Adina urmărește viața unei cărți de la o idee pe 2-3 pagini până când iese din tipar, ajunge în librării și apoi în mâinile și mai ales în mințile cititorilor. Este o profesionistă care nu caută greșelile, ci soluții rapide și creatoare de a le rezolva. Este un editor care prețuiește întâlnirile cu cititorii, de la care-și alimentează entuziasmul cu care îngrijește, vinde, distribuie, promovează și citește cărțile.
Cum te-ai alăturat echipei Publica și cum au fost începuturile?
Primul meu job a fost la librăria Humanitas Kretzulescu, în anul 4 de facultate, unde intenţionam să stau destul de puțin… dar ceva s-a întâmplat, am prins „microbul” cărţilor şi al cititorilor şi am rămas. Am terminat Sociologie și Asistență socială, dar, în afară de voluntariat, n-am profesat o singură zi în domeniu.
La Publica am ajuns în 2009, după 5 ani de Humanitas. Am mai lucrat și pentru o editură din Slovenia – Mladinska. Au avut un birou aici, în România. Am lucrat în vânzări.
Vindeau aici?
Da, și-au făcut o filială aici, dar au plecat între timp. Deschiseseră și o librărie în București. Am lucrat și 4 luni la Diverta, la Marketing, departamentul carte. A fost diferit de librărie. Și mi-am dat seama că de fapt îmi lipsește interacțiunea cu publicul și cu un mediu în care cartea este mai presus decât toate lucrurile fixe: vânzări, obiective și așa mai departe. Aşa am ajuns în 2009 la Publica, unde am regăsit plăcerea pe care o aveam în librărie. Iniţial m-am ocupat de clienții corporate (de care mă ocup și acum, doar că nu exclusiv).
Ei începuseră în 2007.
În 2007 au scos prima carte, Funky Business, și după doi ani am venit şi eu. Suntem o echipă destul de mică, dar lucrăm foarte bine împreună.
Cum a fost începutul?
Începutul a fost bun. Am simțit plăcerea aia din nou, organizam și foarte multe evenimente cu standuri de carte în companii. Am simțit că e o prelungire a mediului din librărie. Până la urmă, comunicarea cu cititorul este, în general, cel mai plăcut aspect din toată povestea asta și de acolo îți iei idei și resurse și vezi exact în ce direcție poți să continui.
Și cum arată acum ziua ta de lucru? Acum când ești director executiv Publica.
Asta sună mai pompos decât e. Sunt director executiv de un an, anul cu pandemia. Mă ocup în continuare de vânzari de carte pentru clienții corporate, de librăria noastră online și de partea de tipar, colaborez cu tipografiile și mă asigur că vom avea cărtile așa cum ni le dorim. Pentru că suntem o echipă mică, ne ocupăm cu toții de tot ceea ce este nevoie să facem la un moment dat. Dacă eram la birou, poate că ne-am fi organizat altfel, dar acum, în ultimul an, librăriile au suferit destul de mult. Așa că, în general, ca director executiv n-aș prea putea spune exact ce fac, întrucât multe lucruri n-au fost exercitate în direcția asta. În principal mă ocup de tot ceea ce făceam înainte. Tot vânzări. Tot corporate. Doar că acum s-au mai adăugat câteva. Noi avem și un site, și o librărie online. Și mai facem planuri de marketing, promoții, ne fidelizăm cititorii.
Ce înseamnă clienți corporate?
Companiile, mai precis oamenii din companii, din departamentul de training care deseori își recompensează angajații cu ajutorul cărților. În general cărțile de nonficțiune și mai ales dezvoltarea profesională, personală sunt apreciate de cei care lucrează în corporații. Și mai avem și diverse alte proiecte cu ei, pe lângă oferirea de cărți la final de training sau când mai organizează evenimente. Pe lângă o agendă sau un pix personalizat, mereu e apreciată și o carte bună. Acolo e o parte din publicul nostru, cititorii din corporații.
Ziceai de librării online și offline. Pe ce se bazează o bună colaborare cu ele?
În principal pe o bună relație cu oamenii din aceste companii. Cum o am cu Vlad [care ne-a pus în legătură] de la Elefant, cu care lucrez eu, de exemplu, sau cum sunt cei de la Cărturești, Humanitas și alte librării cu care lucrează colegii mei. Colaborarea bună vine și dintr-o permanentă comunicare cu ei. Ne gândim cum putem să-i ajutăm și pe ei să promoveze sau să expună cărțile noastre mai bine. Pentru că ei se ocupă de zeci, sute de edituri și atunci nu au de unde să știe totul despre orice carte, ce potențial are. Și cred că asta e. O bună comunicare cu oamenii din librării!
Deci cu oamenii.
Cu oamenii, da. Relații bune cu oamenii cu care colaborezi sunt esențiale. Iar acestea se construiesc în timp și au la bază o bună comunicare.
Și care sunt punctele nevralgice ale relației cu librăriile? Ce nu merge când nu merge?
Ce nu merge când nu merge… Bună întrebare! Din fericire tot timpul lucrurile au funcționat. Noi am fost mereu pe un trend crescător. Lucrurile au mers, am găsit soluții când am întâmpinat probleme.
Cred că sunteți norocoși să ziceți asta.
Da, suntem norocoși.
Și cum are loc inițierea unui nou parteneriat cu o nouă librărie. Dacă, de exemplu, se înființează una, vin ei către voi sau voi către ei?
În general, ei vin către noi. Acum noi avem și o vechime, un renume, suntem deja foarte cunoscuți, oamenii caută cărțile noastre. Iar când este înființată o nouă librărie, oamenii spun „vreau o selecție de la voi, pentru că vă știu cărțile”. Se întâmplă mai rar să găsim și noi un spațiu în plimbările noastre zilnice, de fapt chiar foarte rar. De cele mai multe ori, ei ne abordează pe noi și aşa începem colaborarea.
Iar după ce le trimiți cărțile cum vă implicați concret în dinamica asta, ce se întâmplă cu cărțile odată ce ajung în librării.
Vizitele în librării sunt foarte importante. Acolo vedem cum sunt expuse cărțile, ce se mai poate face, ce titluri poate nu au sau nu merg etc. Librăriile sunt partenerii noștri. Ne sprijinim reciproc. Adică odată ce colaborarea a fost stabilită, nu e ca o vânzare care s-a terminat, ca o tranzacție. Aici construim o relație, care se dezvoltă, în care feedbackul constant e foarte important.
Adică faceți evenimente?
Organizăm lansări în librării, dar nu multe, pentru că noi avem foarte puțini autori români. E mai greu să-l aduci pe Lindstrom, de pildă, de asta se ocupă cei de la Brand Minds. Și evenimente facem destul de puține. Dar avem, totuşi, și autori români, pe care încercăm să-i promovăm.
Cum e mai ușor să vinzi cărțile, sub orice formă le-ai vinde? Din editură sau din librării?
Cel mai simplu este din librărie, pentru că librăria îți oferă contactul direct cu cititorul și varietate de cărți.
Și dacă nu merge una, merge alta.
Oamenii care frecventează librăriile au preferințe foarte diferite, sigur găsești ceva potrivit pentru fiecare. În editură te ajută foarte mult produsul. Adică cartea în sine. Despre care noi știm că este foarte bună, în general. Pentru că dacă scoatem doar 3 cărți, 4 maximum pe lună, ne și gândim să fie foarte bune și investim în întreg procesul, de la traducere, la cum arată, design, tot, tot, tot să fie ok. E mult mai ușor să vinzi un produs bun.
Apropo de design. Sunt super recognoscibile cărțile voastre. A fost asta o strategie de la început?
Da. Lucrăm cu un designer, colegul nostru Alexe. El e designer, creează și alte lucruri, nu doar coperți de carte. De aceea toate cărțile arată unitar, au un design asemănător. Am împrumutat foarte puține coperte de la ediţiile originale, doar când acest lucru era stipulat în contract. Cele mai multe sunt adaptate, sunt făcute de noi, de Alexe.
Am auzit deseori editori deplângând faptul că publicul cumpărător este stimulat aproape exclusiv de reduceri, pe care le obține mai ales în librăriile online. Am observat că rareori reducerile la cărțile Publica depășesc 20%. Ce alternative de atragere a publicului folosiți cu succes?
Da, nu suntem adepții reducerilor. Avem un program de fidelitate pentru clienții noștri; mă refer la cei din site-ul nostru. Ei beneficiază de reduceri. Nu reducerile pe care le vezi de obicei rostogolindu-se în piață: 40, 50% etc. Nu există. Noi plecăm de la premisa că pentru fiecare carte s-a muncit foarte mult și că munca fiecărui om trebuie să fie preţuită și atunci nu vrem să devalorizăm cartea. Are un preț corect. Reduceri oferim când avem târgurile de carte, ocazional promoții și mai ales pentru cititorii fideli. Pentru că în prețul cărții intră totuși anumite costuri ce fac ca produsul final să arate aşa cum arată. De aceea nu suntem adepții reducerilor mari. Iar când cineva vrea să citească musai o carte și nu o are, le oferim cadou.
Mi se pare foarte curajos. Practic ești contra curentului.
Da, păi și eu înnebuneam când vedeam noutățile la anumite edituri, care dintr-odată erau reduse. Și mi se pare necinstit și față de client: e ca și cum tu știi că această carte nu costă 10 lei, și atunci din start o pui 20 și dai reducere de 50%. Așa că mi se pare mult mai cinstit: atât este, o marjă de 20%, 25%; nici mie nu mi-ar plăcea să cumpăr astăzi o carte și după o lună să o văd redusă cu 50%. E la fel ca la îmbrăcăminte, dacă vrei. Poate că e o perioadă de sold, dar atunci s-a dus moda.
Vorbeam de coperte recognoscibile. Mie mi se pare că și numele colecțiilor sunt super catchy.
Da, sunt decizii in-house.
Contează? Vă gândiți că o carte s-ar vinde mai bine dacă o băgați într-o colecție anume sau e doar o chestie taxonomică, să le aveți împărțite într-un fel?
Nu. Ele sunt împărțite pe subiecte, cum e colecția de știință, care e o colecție mai recentă și care merge foarte bine. Oamenii chiar sunt încântați de ea. În rest, în trecut am mai şi renunţat la anumite colecţii. Aveam colecție de antreprenoriat, care nu mai există. Și acum scoatem cărți din domeniul ăsta, dar nu sunt neapărat adunate într-o colecție. Dar dacă te referi la Victoria Books, Narator, ele sunt imprinturi. În Victoria Books găsești numai biografii, iar Narator este nonficțiunea creativă.
Deci funcționează ca imprinturi. Și colecția de știință?
Nu, colecția de știință este o colecție, cum era colecția de economie Cărți mici, profituri mari. Investiții financiare. Dar, dacă te referi la Victoria Books, ele sunt clar separate.
Și sunt oameni care se ocupă separat de imprinturile astea?
Nu, nu. Când zic că scoatem 3-4 cărți pe lună, le includ și pe acestea. Ritmul la Victoria Books și la Narator este mai mic, aşa că vorbim de totalul programului editorial.
Și care este bestsellerul absolut al editurii?
Biografia lui Steve Jobs de Walter Isaacson cel mai bine vândut titlu.
Și ce înseamnă un bestseller? Câte zerouri?
Pentru noi? De la publicare, peste 15 mii ar fi bestseller, iar cartea să se vândă în continuare. Așa sunt Gândire rapidă, gândire lentă a lui Kahneman, Funky Business de Jonas Ridderstråle (e prima carte Publica), Cultura serviciilor superioare de Ron Kaufman (autorul vine deseori în România și are evenimente), cărțile lui Malcolm Gladwell, autobiografia lui Andre Agassi, Open. Mai e și cartea lui Octavian Pantiș, Musai list.
Care e român…
Român!
Ce tare!
Da.
Și apropo de autori români și străini. Cei străini vin deja cu o reputație formată, că-i alegeți că sunt cei mai buni. Cum faceți cu cei români? Cum îi alegeți și care e relația cu ei?
Cei mai mulți au venit ei la noi. Pentru că deja ne-am format acest brand de editură de carte de business și doar asta scoatem. Mai sunt edituri care scot cărți de business bune și de nonficțiune, dar ele mai au și alte domenii sub umbrela lor. Noi se pare că suntem una dintre cele mai bune edituri de carte de business din România. Și atunci, dacă vrei să scoți o carte în domeniu, vii la noi. Și așa s-a întâmpla și cu Octavian Pantiș. Noi colaboram cu compania lui de training și el a zis „uite, eu aș vrea să scriu o carte”. La fel Iancu Guda, pentru că i-am scos și lui cele două cărți. Colaboram cu firma la care lucrează. Aveam diverse proiecte de marketing împreună, și așa „uite, mie îmi place de voi, eu aș vrea să scriu o carte, hai să!”. A, sau Radu Negoiță, cu Disconfort Residence, dacă îi știi cartea.
Da, da.
El a venit la un târg de carte, la un Bookfest, la noi și ne-a prezentat manuscrisul lui și așa am făcut cartea.
Și presupun că sunt și mulți pe care îi refuzați.
Foarte mulți. Da, refuzăm mulți autori, dacă ne ţinem de programul de 3-4 cărți pe lună. Uneori nu refuzăm pentru că lucrarea nu este bună, ci poate pentru că nu se potrivește în portofoliul nostru. S-ar potrivi mai bine în altă parte.
Spuneai într-un interviu recent că aștepți târgurile de carte, pentru a vă putea reîntâlni cu cititorii. Cât contează, în vânzările pe termen mediu și lung, contactul acesta direct cu cititorii? Cum se concretizează? Îți spun cititorii că le-a plăcut o carte și mai scoateți o carte de autorul ăla?
Da, sau ne spun ce au citit. Și nu doar la târg. La târg ai ocazia să îi cunoști. Cunoști oamenii care îți citesc cărțile. Dar în tot restul anului primim recomandări de la cititori cu anumite cărți pentru care solicităm apoi manuscrisul original de la cei care dețin drepturile. Avem deja câțiva cititori fideli care ne recomandă cărți. Oameni care sunt antreprenori sau sunt cititori pasionați. Asta e fain la târguri: că ajungi să cunoști personal omul din spatele unui număr de comandă! Și te și încarcă foarte mult cu energie bună, că foarte mulți vin și sunt entuziasmați de titluri, de modul în care arată cartea sau de calitatea traducerii. Sunt unii care ne mai trag și de urechi uneori, ne arată unde am mai greșit. Unele cărți au fost corectate încă o dată după ce le-am tipărit. Am greșit, ne-am asumat. Adică ascultăm și feedbackul negativ.
Și ziceai de oamenii care v-au recomandat titluri. Cum le primiți pe acestea?
Deja știam de acele titluri, le aveam în vizor sau chiar erau în traducere, dar ne confirmă că vor fi căutate și apreciate ulterior
Eu mai ascult podcastul Andreei Roșca, unde recomandă cărți și apoi le văd la voi.
Da, da, Andreea recomandă cărți foarte bune. Le citește în engleză când apar, iar la noi durează puțin până când apar în limba română.
Care sunt cele mai mari provocări ale activității tale? De exemplu, partea cu tipografiile mie mi se pare super complicată.
Da, dar am reușit, tot așa, să dezvolt o relație bună de colaborare cu câteva tipografii și lucrurile merg bine, nu am parte de provocări mari, sau nu le percep așa.
Deci totul merge bine.
Nu merge totul bine, dar, când ceva nu funcționează e ușor de remediat. Adică nu pare să fie neapărat un obstacol. Desigur, situații apar, unii traducători întârzie să predea o carte, mai greșim și noi, dar, pentru că suntem o echipă mică, lucrurile se pot corecta mai ușor și ne implicăm toți, adică nu ajungem la situaţii de nereparat sau ajungem, dar foarte rar.
Am lucrat la editura Univers și, la un moment dat, am greșit un ISBN, a apărut o carte cu un ISBN greșit. Aia a fost destul de complicat.
Am făcut-o și noi. Și noi am scos cărți cu ISBN greșit. Deci s-a întâmplat. Atunci am comandat etichete și le-am lipit pe folie, am corectat la tirajul următor. Nimic nu e de neîndreptat. Se întâmplă. Am scos la un moment dat o carte care nu avea cuprins. Numai cine nu muncește nu greșește
. Și atunci noi nu căutăm greșeli, ci căutăm să le reparăm. Nimic nu este atât de grav. Inclusiv ISBN-ul. Avem o carte pe al cărei cotor s-a dublat un cuvânt: Auzi cum cum vorbesc copacii. Nimeni nu și-a dat seama, a trecut prin atâtea mâini. La al doilea tiraj am corectat, dar iniţial a apărut aşa: Auzi cum cum vorbesc copacii. E şi un motiv de zâmbet, până la urmă.
Cea mai mare satisfacție? Sau cele mai mari?
Cele mai mari satisfacții cred că vin de la cititori, percepția lor, faptul că apreciază că scoatem cărți importante, din care pot învăța. Asta e cea mai mare satisfacție. Asta îți dă energie, când îți spun oamenii că le-a plăcut o carte, ce fain că am ales-o și că e bună, și că e bine tradusă. Aici e satisfacția!
Și ce sfat i-ai da cuiva interesat de marketingul editurii sau de cum se fac cărțile. Unui student, să zicem. Ce te-a ajutat pe tine?
M-a ajutat foarte mult experiența din librărie și faptul că am citit foarte multe cărți din multe domenii. Eu citesc și ficțiune și nonficțiune. Să fii conectat cu lumea cărților. În rest, atâta timp cât ai o atitudine pozitivă, nu-ți trebuie mare lucru. Orice lucru se învață. Să trimiți o carte în tipografie: dacă îți scriu pe o pagină, poți să faci și tu asta mâine. Nu e inginerie spaţială.
Și de la cine ai învățat?
Am învățat de la colegi. Învățăm fiecare de la celălalt. Toți ne gândim cum să procedăm mai bine, avem idei, le dezbatem și le testăm.
Recent s-a întâmplat să citesc în paralel Orhideea și păpădia și De ce bea mami. Una dintr-un soi de curiozitate științifică, cealaltă din pur amuzament. Ai vreo plăcere vinovată în materie de cărți?
Citesc cărți pentru copii. Pe unele le recitesc. Lumea lui Momo sau Poveste fără sfârșit ale lui Michael Ende. Îmi plac foarte mult. Micul prinț, pe care am tot citit-o. Nu știu dacă e o plăcere vinovată. Mai citesc oamenii la vârsta mea cărți pentru copii? Mie îmi plac. În rest, nu mă pasionează cărțile cum sunt cele Chick lit, prefer să mă uit la un film. Dacă îmi dedic timpul unei cărți, vreau să fie o carte bună. Noi scoatem doar nonficțiune, dar eu sunt iubitoare și de ficțiune. Îmi plac Jonathan Coe, Javier Marías, Carlos Ruiz Zafón și mulți alții. Citesc de la multe edituri. Nu e plăcere vinovată. În materie de citit n-am aşa ceva.
Atunci vinul roșu.
Da! Vinul roșu e binevenit şi merge cu lectura!
(Interviul a fost înregistrat audio și transcris.)
