Edward Vasile este librar coordonator la Librăria Humanitas Magheru, care include și magazinul cu produse japoneze Takumi. A absolvit Facultatea de Istorie, a terminat Masteratul de Teoria și Practica Editării din cadrul Facultății de Litere a Universității din București, unde urmează și studii doctorale, cu o cercetare despre industria de carte din România. A ajuns la librărie mai degrabă întâmplător, după două internshipuri într-o editură și o agenție literară, dar meseria i-a devenit rapid pasiune, pe care o practică și despre care vorbește cu entuziasm și dedicare.
De la interviul nostru anterior, ai absolvit masteratul de Teoria și Practica Editării, ai intrat la Școala Doctorală a Facultății de Litere și te-ai angajat ca librar la Takumi, librăria Humanitas de pe Bulevardul Magheru din capitală. Cum a fost trecerea de la master la doctorat și cum a fost procesul de angajare?
De la ultimul nostru interviu s-au schimbat multe, într-adevăr. O să încep cu angajarea mea la librărie, căci ea a venit în iarna anului 2022. Toată vara acelui an am căutat să mă angajez în domeniul în care studiam. Îmi doream mult să intru la o editură, eram dispus să accept orice ofertă, pe orice poziție. Mi-am făcut și eu un profil de LinkedIn, un CV și am tot aplicat. Am avut chiar și câteva interacțiuni destul de interesante. De exemplu, am aplicat la o editură pentru un post de redactor pe limba engleză, iar câteva zile mai târziu mă trezesc dintr-odată cu un un text de redactat din limba germană până la ora X. Bineînțeles că am încercat să mă ocup de el, folosindu-mă de Google Translate, dar evident că fără vreun mare succes. Le-am trimis înapoi tentativa mea de rezolvare, ca să fiu anunțat că eu de fapt nu figurez în baza lor de date, dar îmi apreciază efortul. Nu am mai insistat.
Angajarea mea a venit la sfârșitul lunii noiembrie, când doamna Ioana Pârvulescu, coordonatoarea masteratului de Teoria și Practica Editării a distribuit pe grupul nostru de an, pe WhatsApp, un anunț al Librăriei Humanitas Magheru în care se căutau librari. Am zis să-mi încerc norocul, eram destul de descurajat că nu reușisem să-mi găsesc ceva în vară, iar la Cărturești am aplicat fără vreun răspuns, așa că nu-mi făceam mari așteptări. Dar am fost chemat la interviu, țin minte că aveam multe emoții, dar colega mea m-a liniștit și mi-a dat un sentiment de încredere. Ziua următoare m-a întrebat dacă vreau să mă alătur echipei Humanitas Magheru și nu mi-a venit să cred. Ca să fiu sincer, mereu îmi doream să lucrez într-o librărie, așa că nu am mai ezitat. Pe 9 decembrie 2022 a fost prima mea zi în librărie și sper să fie cât mai multe de acum încolo.
Iar referitor la doctorat, trecerea a fost destul de anevoioasă. Eram în iunie anul trecut și mă luptam să termin o lucrare de disertație destul de lungă și complicată, de care sunt însă foarte bucuros cum a ieșit, în mare parte datorită indicațiilor coordonatoarei mele, doamna Magdalena Răduță. Țin minte că la început de iulie am devenit coordonator la librărie, apoi am avut examenul de susținere a disertației. După ce a trecut și acela, am avut două săptămâni în care să pregătesc planul de cercetare cu care urma să mă prezint în fața comisiei de admitere. Zis și făcut. Am avut noroc că domnul Mircea Vasilescu a acceptat să-mi fie coordonator de lucrare, așa că am reușit să concepem un plan de cercetare destul de bun, obținând chiar și un loc la bursă. Dar, după toate acestea, recunosc că a fost pentru prima oară când m-am simțit și eu epuizat, dar am putut să mă refac în restul de vară rămasă și lucrurile s-au rearanjat în final. Experiența de la doctorat este complet diferită față de cea de la masterat. Obligațiile și responsabilitățile sunt mult mai mari, dar și oportunitățile sunt pe măsură. Atmosfera este mai degajată, profesorii sunt mult mai conectați la activitățile noastre, iar tematicile cursurilor și ale lucrărilor colegilor mei sunt diversificate și din domenii cât se poate de interesante. Aceștia din urmă provin din medii foarte diverse și au preocupări cât se poate de variate. Am întâlnit niște oameni deosebiți printre colegii mei și mă bucură mult asta.
Cum arată astăzi ziua ta de lucru?
Ziua mea de lucru diferă foarte mult în funcție de tura în care lucrez. Pentru că noi avem deschis de la 10 la 21, există două ture, una de dimineață și una de după-amiază. De exemplu, pentru prima tură, vin mai devreme față de ora de deschidere. Pregătesc partea de casă, mai fac câteva verificări, mai aranjez rafturile și produsele, verific și răspund la mailuri și eventual îmi fac și o cafea. Apoi mă apuc de ce înseamnă partea de comenzi. Programul nostru de gestiune ne ajută destul de mult în acest sens: cu ajutorul lui comandăm titluri de carte sau obiecte de la diferiți furnizori, iar frecvența acestor comenzi diferă de la un furnizor la altul. De asemenea, avem un departament central de achiziții atât pentru carte și pentru non–carte, care ne mai ajută cu aceste comenzi. Colegele din acel departament sunt și cele care ne trimit noutățile pe care noi trebuie să le comandăm de la furnizori și ele le centralizează. Totodată, în tot acest timp, tu servești clienții care intră la librărie, așa că multitaskingul de care se vorbește atât de mult în ziua de azi este o componentă de bază a unui loc atât de liniștit, precum o librărie.
Dacă lucrezi de după-amiază, de la ora 13, așa cum fac eu în general, sunt șanse să intri în librărie și șoferul să fi venit cu marfa, așa că nu-ți mai dai jos haina de pe tine și te duci direct în spate să ajuți cu cutiile. Apoi te apuci să faci recepția mărfii venite, să te asiguri că nu există diferențe cantitative între ce e pe avizul de la furnizor și ce e concret în cutii. Apoi etichetezi marfa și începi demersul tactic al punerii acestora în librărie. Îi găsești respectivului titlu un loc bun, care este vizibil, dar apoi îți dai seama că lângă el este o carte cu o copertă asemănătoare, așa că o iei pe aceasta din urmă și reîncepi procesul. În tot acest timp, o mică parte a atenției tale este rezervată și clienților librăriei, pe care îi ajuți de fiecare dată când au nevoie. Un lucru curios este că, de cele mai multe ori, tu te îndrepți spre o zonă specifică din librărie (raftul de filosofie orientală, să zicem) cu un teanc din Orientalismul de Edward Said în brațe, abia așteptând să-l lași jos, iar fix în locul ăla unde ai treabă se află un client care răsfoiește captivat o carte. Mi-am întrebat mulți colegi, unii cu ani grei de librărie în spate, care este cauza acestui fenomen bizar, niciunul nu a putut să-mi dea o explicație.
După ce termini cu cutiile de marfă, mai rezolvi anumite probleme sau comenzi care pot apărea pe parcursul după-amiezii, ca la finalul zilei să te ocupi de partea de închidere de zi, contabilitate primară și închiderea librăriei.
Ai avut o perioadă de training la începutul activității în librărie? Sau cum te-ai inițiat în ce presupune jobul?
Nu am avut o perioadă propriu-zisă de training, am învățat din mers de la colegele cu experiență care erau deja acolo și cărora vreau să le mulțumesc încă o dată pe această cale pentru tot ce m-au învățat. Ele mi-au explicat și arătat, treptat, tot ce trebuie să fac într-o zi, cum am povestit mai sus. Aș spune însă că adevăratul training a venit în momentul în care am aflat că voi fi coordonator, în aprilie 2023. De atunci pot să zic că s-a schimbat diametral rolul pe care îl aveam în librărie. Am avut mult mai multe responsabilități și sarcini pe care mi le-a explicat fosta mea coordonatoare, cu răbdare și pricepere. Cam tot procesul a durat din aprilie până în iulie, în mod formal. Practic, în calitate de coordonator te poți lovi oricând de o situație neobișnuită și am fost nevoit să învăț multe lucruri din mers. Dar cred că asta este și o parte care mă atrage în mod constant la această meserie.
Librăria are o parte importantă dedicată obiectelor specifice culturii japoneze. Cât interes există pentru ele în București și cum arată profilul cumpărătorului?
O să fiu sincer cu tine și o să-ți spun că până să mă angajez nu credeam că există un interes așa mare pentru ele. Știam că poporul japonez este admirat de noi, românii, pentru felul lor așa civilizat de a fi, dar credeam că admirația se oprea aici. Personal, mi se păreau niște obiecte decorative exotice, dar pe care le consideram prea prețioase pentru a fi și practice. Din fericire, m-am înșelat și acum mă pasionează și pe mine. Produsele japoneze atrag un număr important din clienții noștri, secțiunea Takumi a librăriei noastre este de altfel și motivul pentru care noi suntem cunoscuți. Interesul este dat în primul rând de calitatea ridicată a produselor, precum și de valoarea lor artistică, unele farfurii, vaze sau ceainice expuse chiar pot să fie piese centrale într-o expoziție de tematică asiatică. Pe scurt, sunt deosebite. Și nu se găsesc atât de ușor, pentru că și asta cred că atrage. În mod paradoxal, cred că și tu ai observat, trăim într-o lume plină de opțiuni și alegeri, și, cu toate astea, avem senzația că toate seamănă între ele. Nu e cazul aici, majoritatea produselor sunt de găsit exclusiv în magazinul nostru și asta cred că atrage cumpărătorul, are senzația că are parte de ceva special, care provine dintr-un spațiu îndepărtat și care este mai elevat. Printr-un astfel de obiect, cumpărat sau oferit cadou, eu cred că el vrea să se apropie de acest spațiu japonez. Profilul nu este cu mult diferit față de cel al clienților care frecventează zona de librărie: sunt persoane de vârstă medie, care par să vină din pătura de mijloc a societății, ca să fac un portret robot. Sunt foarte atenți la detalii și de multe ori pun întrebări chiar foarte practice. Mulți dintre ei sunt pasionați de cultura japoneză, de câteva ori ni s-a întâmplat ca persoane care s-au întors din Japonia și nu au mai avut loc în bagaj de cadouri să apeleze la noi pentru mici atenții de oferit celor dragi. A fost un sentiment frumos să știm că putem concura cu un magazin de suveniruri japonez, „de la mama lui”, să zic așa. Am avut și câteva surprize plăcute, când oameni care după aparență nu ți-ar spune mare lucru au cumpărat foarte mult, sau când un politician cunoscut se dovedește a fi un om cumsecade care cumpără un raft de cărți de Yukio Mishima. Am avut și momente în care clienții credeau că știu mai bine ca noi din ce material sunt făcute anumite kimonouri, se apucau să desfacă anumite obiecte cu rol decorativ pentru a le cumpăra la casă sau trăgeau de mustață o armură veritabilă japoneză. Dar noi îi acceptăm așa cum sunt, cu bune și rele :)).
Te implici în procesul comenzilor de cărți sau obiecte japoneze? Cum are el loc?
Da, mă implic în ceea ce privește comandarea cărților cu specific japonez. Majoritatea furnizorilor sunt edituri românești, care au început să traducă un număr din ce în ce mai mare de autori japonezi, atât clasici, cât și contemporani. Dat fiind specificul librăriei noastre, comandăm un număr mai mare de exemplare din astfel de autori. De asemenea, sunt foarte căutate și cărțile despre cultura japoneză, despre bucătăria lor, despre felul în care își aranjează grădina, despre Maneki Neko (pisica japoneză aducătoare de noroc), ghiduri de călătorie, dar și dicționare și ghiduri de conversație. Toate acestea sunt „cărți cu prioritate” pentru noi, să zic așa.
În ceea ce privește obiectele japoneze, situația este diferită. Dat fiind faptul că majoritatea produselor sunt aduse direct din Japonia, toată logistica este mult mai complicată. Noi în librărie nu ne ocupăm propriu-zis de comandarea obiectelor, este un întreg departament de achiziții separat care se ocupă de acestea. Noi putem să venim în ajutorul lor cu diferite sugestii.
Care sunt criteriile în funcție de care comandați o anumită carte sau un anumit număr de exemplare?
Păi primul criteriu l-am menționat deja în răspunsul anterior: specificul librăriei. Nu este ceva palpabil, ci mai degrabă îl observi cu timpul, pe măsură ce lucrezi. La noi, de pildă, sunt foarte căutate cărțile legate de istorie și istoria Bucureștiului, memorii și jurnale și cele cu tematică japoneză. La alți colegi, de pildă, sunt mult mai populare albumele de artă, autorii români contemporani sau cărțile pentru copii. Încercăm să ne pliem și pe gustul clienților, dar trebuie să aducem și lucruri noi și diverse, ca să acoperim o gamă cât mai diversificată.
Dacă cartea este o noutate, automat o să comandăm mai multe exemplare, față de o completare obișnuită. Dacă apare și la o editură semnificativă, iar se mai adaugă. Dacă este semnată și de un autor cunoscut, cu atât mai mult trebuie să comanzi mai multe. Să dau și un exemplu: Nexus-ul lui Harari, apărut recent la Polirom. Este o carte care îndeplinește toate condițiile enumerate anterior, deci din start am comandat un număr mai mare de exemplare. Cartea se vinde și astăzi destul de bine, la câteva săptămâni de la apariția ei, ceea ce în peisajul editorial românesc nu e puțin lucru.
Cine și cum decide care sunt cărțile expuse în vitrină, lângă casă, cu coperta în sus pe mese sau în raft la cotor?
Cumva se respectă o parte din criteriile enumerate anterior. În vitrină sunt expuse „Cărțile lunii”, de la Humanitas în proporție de 90%. Apoi mai strecurăm și recomandările noastre sau cărți care au șansă mai mare să se dea dacă stau în vitrină. De exemplu, un domn a cumpărat o felicitare și a plecat grăbit, ca mai apoi să se întoarcă în librărie și să ceară din vitrină integrala completă a operelor lui Eminescu, în ediție cartonată, ceva asemănător cu o piatră de temelie. A meritat efortul să o expunem acolo.
Dar, pe lângă cărțile lunii, mai avem cărți expuse și lângă casă, care sunt cărți de care se vorbește mult și au un potențial vandabil mare (în momentul de față la casă e expusă Vegetariana de Han Kang, câștigătoarea Premiului Nobel pentru Literatură în 2024). Apoi avem „Masa de noutăți”, care este jumătate ocupată de noutățile Humanitas și Humanitas Fiction și cealaltă jumătate de restul editurilor. Mai avem „Mese de promoție”, două la număr, unde sunt expuse cărți ce aparțin de edituri cu care librăriile noastre au promoții în luna în desfășurare. La raft se fac fețe la cărțile pe care fie îi încurajăm pe cititori să le citească, fie sunt apărute recent, și/sau le avem în număr mai mare. La final, cărțile stau la cotor în momentul în care „se odihnesc”, când nu mai sunt nici noutăți, nici la promoție, nici în număr prea mare și nici nu se discută prea mult despre ele. Încercăm în permanență să ne asigurăm că toate titlurile sunt expuse, și eu și colegele mele facem zilnic completări la rafturi, din depozite și sertare. Fiecare carte merită o șansă să fie cumpărată.
Care e viața unei cărți în librărie – de la comandarea ei la retur?
Speranța de viață a unei cărți în librărie este, în general, de 3 ani. Există din fericire multe excepții, mai ales în cazul scriitorilor clasici, al autorilor din diversele bibliografii școlare și universitare, marile titluri ale literaturii universale și cărți „de bază” de non–ficțiune (Interpretarea viselor de Jung, de exemplu).
Drumul unei cărți în librărie începe cu etichetarea ei, atunci când facem recepția mărfii. Apoi, în funcție de criteriile menționate mai sus, o așezăm pe masa de noutăți. Acolo, dacă se vinde, își poate prelungi șederea la tribuna VIP, să zicem așa. Dar, pe măsură ce trece timpul și popularitatea ei scade, o transferăm pe poliță, cu fața în sus, în zona de care aparține (istorie, beletristică, filozofie, spiritualitate etc.) După, o punem la raft cu fața la vedere, în speranța că poate îi mai face cuiva cu ochiul. La final, după ce a îndurat multe pagini răsfoite, o „retragem” la cotor, una în față și una pe rândul din spate. Dacă, după încă aproape un an de la această ultimă așezare, nu o bagă nimeni în seamă, înseamnă că vine și clipa despărțirii, când o așezăm în cutie și o purtăm pe ultimul drum (către mașina de marfă) și ne luăm rămas bun. Din păcate, au fost și unele titluri de care ne-a părut rău să ne despărțim, dar supărarea a trecut repede când am văzut ce alte cărți interesante au venit în locul lor.
Colaborați cu editurile sau cu echipa de PR și comunicare a lanțului de librării în realizarea promoțiilor sau campaniilor de marketing? În ce constau acestea?
Echipa de PR este cea care coordonează promoțiile, ne comunică cărțile lunii, ce cărți au prioritate la expunere, sau dacă apar modificări în ceea ce privește editurile la care sunt promoții în luna respectivă. De asemenea, ei sunt cei care ne coordonează activitatea pe rețele sociale, fac postări și actualizări. Ne ajută mult, pentru că ar fi dificil să ne ocupăm și de acest aspect. Ei se ocupă de promovarea campaniei „Noaptea Cărților Deschise” (în fiecare librărie, către sfârșitul lunii, există o zi în care după ora 16 toate cărțile au reducere de 20%, deci vă așteptăm pe toți), de afișe promoționale și de materialele noastre promoționale (cărți de vizită, semne de carte, afișe, postere, calendare, dar și buline de promoții, hârtie de împachetat și multe altele).
Care sunt cel mai bine vândute cărți din ultima perioadă?
Este greu să reproduc un clasament în minte acum, mai ales că a trecut și „luna cadourilor” și a fost o mare forfotă în librărie în perioada aceasta. Cărțile autorilor Humanitas s-au descurcat foarte bine, urmate de titluri de la Polirom, Litera, Bookzone, Trei, Corint și-mi cer scuze dacă am uitat pe cineva. Ca să spun și lucrurilor pe nume, dau totuși și câteva exemple: Brățară pe glezna ta de Radu Paraschivescu, Aurul Pisicii de Ioana Pârvulescu, Cafeneaua cu pisici. Neko Café tradusă de Ștefania Nalbant și apărută la Humanitas Fiction în colecția Raftul Denisei, Patriot de Aleksei Navalnîi, tradusă de Gabriel Tudor, Ruperea Blestemului de Cătălin Ranco Pițu, amândouă de la Litera, Orașul și zidurile sale incerte de Murakami, tradusă de Andreea Sion, și Nexus de Yuval Noah Harari, tradusă de Ioana Aneci și Adrian Șerban pentru Polirom. La Bookzone s-au remarcat Zavaidoc de Doina Ruști, carte care a beneficiat și de un eveniment de promovare la Fundația Calea Victoriei, unde și librăria noastră a participat cu un stand, și Apocalipsa după Charles, cel mai nou titlu semnat de Igor Bergler. Și la Trei au apărut multe titluri interesante: Totul e în regulă în mine și în lume de Petronela Rotar și Soarele negru de Bogdan-Alexandru Stănescu. La Corint m-am bucurat mult să văd că Europa de Est. Istorie și civilizații de Tomek Jankowski, tradusă de Adina Ihora, s-a vândut bine, alături de Kurofune. Navele străine de Marta Palazzesi, tradusă de Cristina Gogianu. Dar, repet, acest top a fost realizat între sesiuni de adus din depozit și împachetat cărți, albume de artă, decorațiuni de Crăciun, vinuri, ceaiuri, lumânări, boluri de ceramică, seturi de pahare, haine tradiționale japoneze, cuțite și multe altele, deci nu e 100% precis.
Ți se solicită recomandări de cărți de la cumpărători? Cum îți pregătești și organizezi sugestiile?
Trebuie să recunosc că eu nu sunt așa solicitat precum sunt colegele mele, încă încerc să-mi dau seama care este cauza. J Totuși, îmi place să fac recomandări și de fiecare dată când văd că un client e puțin „dezorientat” caut să-l ajut cât de bine pot. Mulțumită pasiunilor mele (și tezei de doctorat de care trebuie să mă îngrijesc) sunt destul de conectat la tot ce înseamnă noutățile și recomandările din zona de istorie și memorialistică românească. Dar, pe lângă asta, caut să citesc cât mai multe recenzii și opinii despre majoritatea titlurilor ce ajung la noi în librărie și chiar să le răsfoiesc puțin dacă timpul liber (care nu prea există) îmi permite. Ideal ar fi să-mi formez chiar și cea mai mică idee pentru fiecare titlu, dar acest lucru nu e foarte ușor. Cumva, în diversitatea grupului nostru de librari, știm pe cine dintre noi ne putem baza să ofere informații despre un titlu dintr-un anumit domeniu și asta ne ajută mult să acoperim o gamă cât mai variată de titluri. De asemenea, încerc să-mi „lărgesc” prin lecturile personale arealul de titluri pe care le pot recomanda fără probleme cititorilor.
Primești feedback de la cititorii care au mers pe mâna ta?
Nu se întâmplă foarte des ca un cititor să se întoarcă și să-ți mulțumească pentru ajutor sau pentru recomandare. Dar, când acest lucru se întâmplă, chiar îți poate schimba ziua în bine. Colegele mele primesc câteodată chiar bomboane și flori pentru amabilitatea lor, ceea ce e mereu îmbucurător. Odată o doamnă ne-a recompensat cu un detergent de vase pentru că i-a plăcut mult romanul de dragoste pe care i l-a recomandat o colegă. Eu mă pot lăuda însă că am primit de la un domn foarte simpatic o carte despre Avram Iancu pentru recomandarea pe care i-am făcut-o. Pot spune că am ieșit cel mai câștigat.
Ai povești cu cititori-cumpărători demne de transformat în meme-uri?
Poveștile noastre amuzante cu cititorii aparțin mai degrabă de domeniul teatrului absurd, să zic așa. Atât eu, cât și colegele mele, unele chiar mai experimentate, încă suntem uimiți de anumite interacțiuni. De exemplu, avem un domn mai în vârstă care intră aproape zilnic în librărie, salută respectuos, dă o tură rapidă în zona Takumi, apoi salută din nou și pleacă. Nu cred că a interacționat mai mult de atât cu vreunul dintre noi. Eu l-am numit „CTC-ul”, dar probabil dumnealui doar îi place să admire obiectele japoneze și nu-l pot învinovăți. A trebuit apoi să conving un domn că extinctoarele pe care le avem prin librărie nu sunt de vânzare. O colegă aproape că a fost certată de un client că nu-i arată pe unde se poate urca la etaj, în condițiile în care deasupra librăriei noastre sunt apartamente de locuit și nu există o scară care să sugereze o astfel de idee. O altă doamnă s-a supărat că i-am adus o carte greșită, pe baza titlului pe care ni l-a dat ea. În loc de o carte de dezvoltare personală, a fost adusă o carte de memorii a unei supraviețuitoare a Holocaustului. Confuzia a fost cauzată de un biet articol nehotărât. Odată, etichetam niște cărți în spate, și am fost chemat de colegele mele să conving un client că nu poate să returneze o carte și să-și primească banii înapoi doar pentru că nu i-a plăcut finalul. Pentru mine cea mai memorabilă amintire este cu o doamnă client care m-a rugat „să-i găsesc cartea care a fost aseară în emisiunea X la postul Y de televiziune”. Atât. Fără a-mi fi oferite informații cât de cât relevante pentru găsirea unei cărți, precum: titlu, autor, editură, copertă sau chiar subiect. După câteva minute de cercetări pe site-ul televiziunii respective, am găsit emisiunea, am reușit să găsesc și momentul în care cartea era adusă în discuție. Din păcate pentru doamna client, era vorba despre cartea unui pseudo–politician cu aspirații de prezidențiabil, apărută la o editură cu care librăriile noastre nu colaborează. Mi-a părut rău pentru ea, dar măcar am putut să o ajut cu un titlu și un autor, așa că a putut să-și continue căutările în altă parte. Lista de astfel de situații este lungă și cuprinde multe alte episoade, unele mai mult sau mai puțin plăcute decât cele deja amintite.
Fiind amplasată pe un bulevard central, îmi imaginez că librăria este vizitată și de mulți străini. Ce caută și ce cumpără ei?
Librăria noastră se află lângă Biserica Italiană, un monument istoric și religios important al capitalei. Motiv pentru care, turiștii italieni sunt principalii străini care ne calcă pragul. Însă ne-au vizitat oameni din toate de pe tot Globul, din Statele Unite până în Japonia și din Norvegia până în Africa de Sud. Trebuie să recunosc că nu mi-e rușine să intru în vorbă cu ei și să-i întreb de unde sunt și cum li se par orașul și țara noastră. Sincer să fiu, majoritatea caută cam aceleași lucruri: suvenire, cărți în limbi străine, ceaiuri sau cărți legate de România și București. Mai interesante sunt particularitățile lor, mie și colegelor mele nu ne place să generalizăm, dar câteodată ne amuzăm încercând să ne dăm seama din ce țară provin, mai ales dacă nu ne putem da seama de limba lor. Mulți sunt atrași și de obiectele Takumi, dar, de multe ori, le e foarte greu să înțeleagă că produsele noastre sunt veritabile și chiar sunt aduse din Japonia. Majoritatea au senzația că produsele noastre sunt făcute în China. E puțin frustrant, dar avem răbdare cu ei și până la urmă se dau pe brazdă, să zic așa.
Care sunt provocările jobului de librar? Dar satisfacțiile lui?
Provocările sunt numeroase și nu este ușor să fii parte a celei mai puțin susținute piețe libere din România. În primul rând, deși oferta este generoasă, publicul nu este foarte numeros. Motivele sunt multe, sunt cunoscute și nu merită discutate aici. De asemenea, altă provocare este nevoia permanentă de adaptabilitate. Librăriile nu mai sunt de mult locuri unde angajații lor doar aranjează cărți la raft, citesc și fac recomandări. Acum ei sunt și barista, organizează cluburi de carte și poezie, participă la Comicon, Gaudeamus și multe alte evenimente culturale. Este nevoie de calm și capacitate de adaptare, calități esențiale pentru a face față unor situații neprevăzute ce pot apărea în urma unei astfel de diversificări a activității. O altă provocare o reprezintă și interacțiunea cu publicul, care nu este întotdeauna ușoară. Trebuie să ai pielea groasă, dar obrazul subțire. Le spun colegelor mele mai noi să nu pună la suflet unele cuvinte spuse din răutate, chiar dacă nu e ușor.
Satisfacțiile și le alege fiecare în funcție de nevoile personale. De exemplu, o colegă își găsește satisfacția în interacțiunea cu clienții. Alta se simte mult mai atrasă de marfa japoneză. Eu îmi găsesc bucuria în cărțile noi care apar, mai ales cele din domeniile care mă pasionează. Personal, în fiecare zi mă duc plin de entuziasm la muncă și mă întorc obosit acasă, dar nu am niciun moment în care să zic că aș lua o pauză. Mi-am dorit foarte mult să lucrez ca librar, chiar dacă nu e ușor tot timpul. Faptul că fac ceea ce-mi place reprezintă însă un privilegiu, pe care mulți nu-l au și asta mă face să trec mai ușor și peste anumite aspecte mai puțin pozitive ale acestei profesii.
Ai absolvit studii de licență la Facultatea de Istorie și masteratul de editare de la Litere. Cât de mult te ajută cele studiate de-a lungul anilor în activitatea din librărie?
Datorită studiilor mele am astăzi această meserie, deci pot spune că m-au ajutat destul de mult. Desigur, nu tot ce am învățat în facultate folosesc zilnic în librărie. De exemplu, nu prea mă ajută în mod concret că știu diferențele dintre neorealism și liberalism în teoria relațiilor internaționale, dar mă pot folosi de conceptele acestea pentru a-i putea recomanda cuiva o carte de introducere în politică externă sau în relațiile internaționale. Aș putea spune că facultatea de istorie m-a ajutat să-mi solidific cultura generală, care este obligatorie pentru această profesie. Îmi este mult mai ușor să găsesc cărți potrivite nevoilor clienților, să fac recomandări și sugestii. Fără a avea legătură directă cu ce fac eu acum, Facultatea de Istorie m-a învățat să învăț și să fiu mult mai deschis și atent la multe domenii umaniste, precum literatura, filosofia, dreptul, antropologia, psihologia și sociologia. În mod deloc surprinzător, acestea sunt și printre cele mai importante secțiuni ale unei librării, deci cumva lucrurile s-au legat frumos între ele.
Vorbind puțin și despre masterul de editare de la Litere, eu cred că acel program este una din cele mai bune porți de intrare în domeniul cărții, inclusiv în meseria de librar. Aproape tot ce am învățat acolo se aplică practic în viața unui librar. Pentru partea de redactare, mulțumită masterului deosebesc mult mai ușor o traducere bună de una mai puțin reușită, îmi e mult mai ușor să identific greșeli de redactare și mă pot ajuta mult mai mult de textele de pe clapete sau de pe coperta a IV-a. Apoi vine partea de design al copertei și de grafică. Imediat îmi pot da seama dacă o carte are șanse să se vândă doar pe baza graficii de pe copertă sau a scrisului. Apoi vine partea de marketing cultural și promovare, care este foarte interesantă și complexă și merită o întreagă discuție. Pe scurt, noi am învățat să facem o carte de la 0 la acel master și să înțelegem sistemul editorial. Acum noi facem parte din acest sistem editorial, deci este șansa noastră să facem și să vindem cărți.
Care sunt cărțile citite în ultimul timp pe care le-ai recomanda cititorilor nehotărâți care intră în librărie?
Eu recomand oricui e interesat să afle mai multe despre viața librarilor și anticarilor cărțile lui Shaun Bythell, Jurnalul unui librar și Confesiunile unui librar, apărute la Anansi și traduse de Mihaela Buriană. Acolo am găsit poate cel mai autentic și realist portret al acestei meserii în zilele noastre. Pentru partea de ficțiune eu vă recomand tuturor Mercury Pictures prezintă de Anthony Marra, apărută la Humanitas Fiction în traducerea Mihaelei Dumitrescu, mai ales pentru felul minunat în care este creionat destinul protagonistei. Mi-a plăcut foarte mult și Viața are abonament pe toate liniile de Diana Popescu, apărută la ZYX Books. Deși poate părea destul de simplă, este o carte care m-a făcut să zâmbesc mai tot timpul cât am citit-o și nu doar datorită întâmplărilor comice descrise în ea. Este o carte deosebit de umană, care ne readuce aminte că fiecare dintre noi are o poveste a lui și toți trebuie să mai coborâm cu picioarele pe pământ, sau, în cazul de față, cu picioarele din autobuz. Colegele mele mai citesc Singură împotriva tuturor. Viața prințesei Martha Bibescu de Aude Terray, în traducerea Alinei Pavelescu, apărută la Humanitas, sau De două ori în același râu. Războiul lui Putin împotriva femeilor de Sofi Oksanen, tradusă de Andreea Niță, apărută la Polirom. Ajugem apoi și la autori basarabeni, cu Dați totul la o parte ca să văd, volumul de poezii semnat de Eugen Cioclea, apărut la Cartier și Dezrădăcinare de Sașa Zare, apărută la Magga Books.
Deci domeniile, subiectele și autorii sunt cât se poate de diverși, dar cu siguranță veți găsi ceva să vă placă din lista asta. Dacă nu, vă așteptăm să ne vizitați librăria pentru alte sugestii și reclamații J. Pe final, vă doresc să citiți cât mai mult și cât mai divers, este esențial pentru vremurile pe care le trăim.
[Fotografiile fac parte din arhiva personală a lui Edward Vasile.]
