Sanda Tomescu-Baciu este profesor universitar doctor, fondator și coordonator al programului de limba și literatura norvegiană de la Universitatea Babeș-Bolyai (1991-2021) și, de asemenea, director al Departamentului de limbi și literaturi scandinave (2001-2021) în cadrul Facultății de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. Este coordonator de doctorat în domeniul studiilor literare norvegiene și nordice din 2010. A publicat și a editat cărți și articole dedicate literaturii scandinave și a tradus în special literatură norvegiană. A fost membră a International Ibsen Committee în două legislaturi consecutive (2000-2006) și a colectivului editorial al revistei Studia Universitatis Babeș-Bolyai, Philologia până în 2021. În 2003 a primit Ordinul Norvegian Regal de Merit în grad de cavaler clasa I. De-a lungul carierei sale a format profesori și traducători, specialiști în limba și literatura norvegiană. În 2021, programul de limba și literatura norvegiană și Departamentul de limbi și literaturi scandinave împlinesc 30 de ani și respectiv 20 de ani, iar evenimentul este celebrat la final de octombrie cu susținerea centrului Norwegian Literature Abroad (NORLA), a Ambasadei regale a Norvegiei la București și a Rectoratului Universității Babeș-Bolyai.
Sunt 30 de ani de când ați înființat în cadrul Universității Babeș-Bolyai specializarea de Limbă și Literatură Norvegiană, nivel de licență, singura acreditată din Romania până acum. Spuneați într-un interviu că, înainte de a face acest pas, ați predat norvegiana benevol timp de un an. Cum au decurs lucrurile atunci, în zorii unei noi societăți?
Lucram la Biblioteca Academiei din Cluj-Napoca când, așa cum spuneți, se conturau zorii unei noi societăți, în care speram că îmi voi putea împlini dorința de a crea un program academic de limba și literatura norvegiană în România. Se scursese aproape un deceniu de la terminarea studiilor, timp în care parcă nu îmi pierdusem această dorință. Mult regretatul profesor Marian Papahagi, care cunoștea parcursul meu de studentă la UBB și mai apoi la Universitatea din Oslo, m-a încurajat și mi-a propus să demonstrez că ar exista interes pentru o astfel de specializare, deși de nișă, în rândul studenților. Așa am ajuns să ofer cursuri benevole de limbă norvegiană la Facultatea de litere în anul universitar 1990-1991.
În paralel cu Biblioteca Academiei, mergeam o dată pe săptămână, seara, la facultate unde cei 12 studenți de la diferite facultăți ale UBB avuseseră curiozitatea și interesul de a studia limba norvegiană. O studentă a fost acceptată la Școala de vară a Universității din Oslo, la încheierea anului de studiu. Le datorez profesorului Papahagi și tinerilor studenți din acel an universitar impulsul și șansa de a-mi regăsi calea pe care pornisem la începutul studiilor universitare în Norvegia.
Cum ați sau s-au format primii profesori ai departamentului?
Pe cât de scurtă și simplă pare întrebarea, pe atât de plină de impresii și trăiri este reacția pe care o resimt eu. Am dat concurs pe post de asistent, specializarea limba și literatura norvegiană la UBB, specializarea fiind găzduită cu generozitate de Departamentul de limba și literatura engleză a Facultății de Filologie. În comisia de concurs se afla universitarul Valeriu Munteanu, lingvist, lexicograf și traducător din literaturile nordice, care a predat cursuri facultative de suedeză și daneză la Universitatea București. Prima grupă de studenți la specializarea secundară limba și literatura norvegiană de la UBB a fost la fel de entuziastă și interesată pe parcursul celor cinci ani de studii începuți în 1991. Cei 12 studenți au studiat limba și literatura norvegiană doar cu mine, așa cum a fost și cazul altor două sau trei generații imediat următoare, admiterea organizându-se, în general, o dată la doi ani până ce am reușit să implic absolvenții să preia câteva ore de predare de cursuri practice. Deschiderea internațională a UBB, dar și sprijinul Ambasadei Regale a Norvegiei la București și al școlilor de vară ale Universității din Oslo, care ofereau burse de vară studenților în urma unei selecții riguroase a cunoștințelor de norvegiană, pe care o făceam la facultate, au constituit un impuls pentru atragerea unui număr tot mai mare de studenți. În primii patru ani am predat de una singură, atât limba cât și literatura norvegiană, iar de la 12 studenți am ajuns la 80 după primii patru ani. Am format primele cadre didactice, oferindu-le o curriculă pe baza modelului norvegian, care îmi era familiar. Am atras studenții în activități extracuriculare: cor, sărbătorirea zilei naționale a Norvegiei, a Crăciunului etc. Cadrele didactice mai vechi și mai noi din cadrul programului de norvegiană au absolvit studiile de norvegiană la UBB și s-au bucurat de mobilități la universități norvegiene, scandinave și europene. Colectivul actual de cadre didactice îi îndrumă acum pe cei peste 300 de studenți de la specializarea principală și de la cea secundară de limba și literatura norvegiană.
Care sunt atuurile pe care o astfel de specializare le are în ritmul de azi al lumii noastre?
În primii ani după înființarea programului de licență de limba și literatura norvegiană studenții mărturiseau că alesesră această specializare fiind atrași de cultura, mitologia Nordului și de această zonă lingvistică până atunci inaccesibilă în universitațile românești, care să le și ofere o diplomă de licență. În ultimii 10 ani, după înmulțirea companiilor multinaționale care oferă servicii țărilor nordice, limba norvegiană, fiind considerată o limbă de nișă, mai puțin cunoscută în România, a devenit tot mai cerută pe piața muncii. Unii alumni au început să fie tot mai mult interesați de traducerile literare și au devenit buni traducători din literatura norvegiană sau chiar scandinavă. Toate acestea au făcut ca numărul studenților să crească și mai mult in ultimii zece ani.
Sunteți în contact cu Ambasada Regatului Norvegiei în România, reprezentanții acesteia, dar și alte instituții norvegiene susțin departamentul pe care-l conduceți. Îmi puteți spune cum s-a concretizat acest sprijin de-a lungul timpului?
De la înființarea sa, programul de licență s-a bucurat de susținerea ambasadei și a tuturor ambasadorilor norvegienei din România, care au venit la Cluj-Napoca cu prilejul proiectelor culturale pe care le-am organizat în comun.
Pe lângă Ambasada Regală a Norvegiei, am primit sprijin în acești 30 de ani – timp în care am fost directorul departamentului – de la Biroul pentru predarea limbii și literaturii norvegiene la universități străine din cadrul MAE al Norvegiei, ulterior de la SIU și apoi Diku (Agenția norvegiană pentru cooperare internațională și creștere a calității în învățământul superior), care, din 2021, a devenit parte din Directoratul pentru învățământul superior și competențe HK-Dir. Aceste instituții sprijină universitățile cu programe de limba și literatura norvegiană din străinătate și colaborarea internațională în învățământul superior.
De asemenea, un sprijin deosebilt l-a constituit colaborarea cu Centrul de studii ibseniene de la Universitatea din Oslo, cu universitățile norvegiene din Oslo, Bergen Agder, Tromsø și Stavanger, cu Universitatea Norvegiei de Sud-Est, cu școlile de vară ale universităților din Oslo, Bergen și Agder. La început programul de burse Quota și ulterior, după aderearea României la UE, programul EEA-grants și programul Erasmus au constituit și constituie un sprijin major pentru studenți și cadre didactice. Centrul Norwegian Literature Abroad (NORLA), cunoscut iubitorilor de literatură norvegiană din România pentru finanțarea traducerilor din literatura norvegiană, a fost în egală măsură un ajutor în pregătirea de tineri traducători direct din limba norvegiană. Cu sprijinul NORLA – cu care păstrez legătura de la înființarea acesteia, în 1978, de către Kristin Brudevoll, de pe vremea studenției mele – am organizat împreună cu Margit Walsø, director al NORLA, cu Dina Roll-Hansen de la NORLA și cu echipa Departamentului de limbi și literaturi scandinave o serie de seminarii internaționale de traduceri literare, la care am invitat scriitori norvegieni de anvergură, Lars Saabye Christensen, Kari Brænne, Lota Elstad.
Care sunt cele mai importante realizări ale departamentului în cei 30 de ani de activitate? Cum Limba și Literatura Norvegiană fac parte din Departamentul de limbi și literaturi scandinave, există o competiție între diferitele specializări? Transpus în piața de carte, mă gândesc la avântul pe care l-a luat literatura suedeză în ultimii ani, la interesul tot mai mare pentru cea daneză și finlandeză.
Cred că cea mai importantă realizare este construcția instituțională. Îmi amintesc că în 1974, cînd doream să dau admitere la facultate la secția de limbi scandinave de la București, unde credeam că aceasta există, mi-am dat seama că, de fapt, universitatea bucureșteană nu oferea atunci un program independent de studii de licență în nicio limbă scandinavă, nici la norvegiană și nici la suedeză sau daneză, ci doar câteva cursuri facultative, e adevărat că predate de specialiști. Acum însă există și la UB un program de licență de limba și literatura suedeză.
Poate că acest gând de a crea o specializare de sine stătătoare care să ofere o diplomă universitară mi-a încolțit în minte încă de pe atunci. Nu aș putea spune precis. Cred însă că cea mai mare realizare din acești 30 de ani în care am coordonat programul de limba și literatura norvegiană la UBB este construcția instituțională. Astfel pas cu pas, am consolidat specializarea limba și literatura norvegiană, nivel licență, singura acreditată din România la nivel național. Departamentul de la Cluj a câștigat, prin competiție internațională, finanțarea de către partea norvegiană a unui post de lector norvegian începând din 2015 și până în 2025, când se va anunța următoarea competiție. Studenții noștri sunt tineri care vin la UBB de pe tot cuprinsul țării. Iar azi orice tânăr poate studia limba și literatura norvegiană, bunăoară, și să obțină o diplomă de nivel licență, ceea ce nu a fost posibil în România până în 1989. Absolvenții noștri sunt, prin urmare, licențiați în limba norvegiană, specializare principală (înființată în 2008) sau specializare secundară (cea înființată în 1991), în cadrul dublei specializări înscrise pe diploma de absolvire.
Performanțele studenților la nivel licență, continuate și la nivel de master în cadrul altor spații lingvistice sau culturale, au fost apoi completate de studii doctorale în domeniul literaturii norvegiene, pe care le coordonez din 2010 la UBB.
În cadrul departamentului nu există o concurență cu limba suedeză ca specializare, suedeza fiind predată opțional în cadrul programului de limba și literatura norvegiană de la Cluj. În spațiul academic românesc, programele de licență de norvegiană de la Cluj și cel de suedeză de la București se completează reciproc. După 1997, când a fost înființată Biblioteca de studii Nordice la Cluj, am demarat o colaborare cu lectorii suedezi de la București, care veneau periodic la UBB pentru a preda cursuri de suedeză studenților avansați la norvegiană, cele două limbi fiind foarte asemănătoare.
Pe lângă realizările academice, am fost preocupată de diseminarea culturii norvegiene împreună cu echipa din cadrul departamentului organizând expozițiile norvegiene (Vikingii, Edvard Munch, Sigrid Undset, Henrik Ibsen), conferința Henrik Ibsen – 2006, Proiectul ibsenian Când noi, morții, înviem – 2010, Knut Hamsun – 2013, Constituția norvegiei – 2014, Exploratori norvegieni – 2015, seminariile internaționale de traduceri literare în colaborare cu NORLA începând din 2013, prelegerile anuale ale unor invitați, profesori și scriitori de renume – în primul rând scriitorul Lars Saabye Christensen, care a vizitat Clujul de trei ori – și publicând o serie de volume colective cu tematică norvegiană și, de curând, din motive sanitare, webinariile internaționale, cu invitați norvegieni care susțin prelegeri pentru studenții noștri. Sunt recunoscătoare pentru sprijinull NORLA și al Diku, pentru colaborarea cu Ambasada Norvegiei, care au dus la succesul nenumăratelor evenimente culturale și științifice organizate până acum în cadrul programului de licență de limba și literatura norvegiană al Departamentului de limbi și literaturi scandinave de la UBB. De asemenea, am creat, cu sprijinul Editurii Cartea Cărții de Știință, o colecție de carte – Nordica – la care au apărut traduceri din literatura nordică și lucrări științifice din sfera studiilor nordice începând din 2015.
Deoarece ați făcut referire în întrebare și la piața de carte, respectiv la traducerile din limbile scandinave, acestea nu cred că se concurează, ci se completează. Iar în ce privește traducătorii, cred că un foarte bun cunoscător al unei limbi scandinave are acces și la celelalte limbi scandinave. În ce privește finlandeza, care este o limbă fino-ugrică, aceasta se predă în cadrul altor departamente de profil, fiind o limbă cu totul deosebită de limbile scandinave.
Credeți că o astfel de cerere a pieței de carte (de traducători din aceste limbi) poate influența decizia studenților pentru o specializare sau alta? Și, pentru că o parte dintre absolvenții acestei specializări urmează o carieră în traducere, contribuind la aducerea în spațiul românesc a literaturii norvegiene, care sunt instrumentele cu care acești studenți pleacă din facultate, care să-i ajute în demersurile lor profesionale ulterioare?
Traducerile literare reprezintă o parte atractivă a programului nostru datorită sprijinului inestimabil al NORLA și al proiectelor sale generoase. Astfel, în 2019, prin eleganta şi eficienta diseminare a literaturii norvegiene de către NORLA ca worldlit, Norvegia a fost invitata de onoare la Târgul internațional de carte de la Frankfurt, lăsând în amintirea participanților, editorilor o încântătoare și convingătoare imagine culturală. Seminariile de traduceri literare organizate cu sprijinul NORLA (amintite mai sus), dar și programele de sprijinire a traducătorilor debutanţi, afişate pe platforma NORLA, atrag şi vor atrage şi pe viitor un număr mare de candidaţi la programul de norvegiană de la UBB.
Acum, la aniversarea a 30 de ani ai programului de licență de limba și literatura norvegiană în România, la UBB se desfășoară un nou seminar de traduceri literare cu sprijinul și în prezența NORLA. Studenții vor discuta pagini de traducere din romanele a două scriitoare, Hanne Ørstavik și Lotta Elstad. La seminar, dar și la festivitatea aniversară participă doamna Margit Walsø, Director al NORLA, și doamna Dina Roll-Hansen, consilier în cadrul NORLA, care vor prezenta invitaților activitatea centrului NORLA.
Țineți legătura cu studenții dumneavoastră? Sunteți la curent cu realizările lor din interiorul sau din afara pieței de carte?
O calitate a specializării pe care am creat-o este aceea că, de la bun început, am ținut o legătură apropiată cu absolvenții care se numără chiar și azi printre puținii cunoscători de limba și literatura norvegiană din România. Legătura tradițională continuă și azi cu noii absolvenți. Acum totul pare mult mai ușor datorită mediilor digitale prin care asigurăm comunicarea, atât cu studenții actuali, cât și cu alumni. La seminariile internaționale de traduceri literare în colaborare cu NORLA, organizate împreună cu Margit Walsø și cu Dina Roll-Hansen, au participat adesea, alături de studenții noștri, și alumni care s-au consacrat traducerilor din literatura norvegiană în limba română. De asemenea, în decursul anilor, am invitat alumni să participe la volumele tematice colective pe care le-am editat singură sau împreună cu echipa departamentului nostru. Astfel, alături de cercetători consacrați, volumele sau numerele tematice consacrate literaturii și limbii norvegiene ale unor reviste științifice cuprind lucrări științifice și recenzii ale masteranzilor, doctoranzilor și ale doctorilor în domeniul literaturii norvegiene sau scandinave. La Editura Cartea Cărții de Știință, unde am înființat, cum spuneam, și coordonez colecția Nordica, masteranzi, absolvenți și doctoranzi au tradus romane ale unor nume importante din literatura norvegiană contemporană: Hanne Ørstavik, Carl Fr. Tiller, Kari Brænne, Lotta Elstad. Doctoranzii și-au publicat tezele de doctorat în limbi de circulație internațională. Prin legătura constantă pe care departamentul nostru o cultivă cu foștii noștri absolvenți am putut identifica prin chestionare interesul lor de a urma un program de master în limba și literatura norvegiană la UBB. Acesta este de altfel un deziderat pentru care întreg colectivul departamentului militează.
Sunteți, la rândul dumneavoastră, traducătoare din limba norvegiană. Cum au fost primele experiențe ca traducătoare?
Îmi amintesc cu plăcere prima experiență ca traducător din literatura scandinavă. Prima carte tradusă a fost din literatura suedeză, era un roman polițist a unui foarte popular scriitor, care a ocupat luni în șir locul întâi de popularitate în rândul publicului în anii 1980. Era vorba de un roman al scriitorului Jan Mårtenson, Døden gør en tavla, al cårui titlu ales în limba română, Piesă neterminată pentru flașneta mecanică, era legat de motive centrale din roman. A trebuit să propun un titlu, altul decât cel original, deoarece acesta conținea cuvântul „moarte”, deloc agreat la acea vreme în titluri. Apoi au urmat Knut Hamsun, Copii ai timpului lor, Editura Cartea Românească, 1989, și Lars Saabye Christensen, Beatles, Editura Univers, 1995. Perioada în care am consolidat instituțional specializarea limba și literatura norvgiană și, de asemenea, cea în care am contribuit ca prorector responsabil cu relațiile internaționale ale universității în cadrul UBB nu mi-au prea lăsat mult timp pentru traduceri. Am avut bucuria ca – pe baza unei selecții proprii de nuvele norvegiene – să traduc și să editez o frumoasă culegere, nuvele norvegien.ro, care a apărut în 2005 la Editura Cartea Cărții de Știință, cu ocazia aniversării a 100 de ani de independență a regatului Norvegiei, pe care i-am marcat la Cluj la UBB și la Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România în prezența Ambasadorului Norvegiei la București, ES Leif Arne Ulland. Pentru această traducere am primit premiul de traducere „Eta Boeriu” din partea USR Cluj, premiu care m-a onorat. Mereu am încercat ca traducerile mele din literatura norvegiană să fie legate și de proiecte organizate în colaborare cu Ambasada Regală a Norvegiei, aşa cum s-a întâmplat în 2010, când lansarea traducerii piesei lui Henrik Ibsen, Când noi, morți, înviem, Editura Apostrof, 2010, a avut loc odată cu cu premiera națională a piesei, în regia regretatei Cătălina Buzoianu, la Teatrul Național Lucian Blaga din Cluj, cu sprijinul și participarea Ambasadorului Norvegiei la București, ES Øystein Hovdkinn. Proiectul a fost susţinut de directorul Teatrului Naţional, profesorul şi ibsenologul Ion Vartic, şi Compania ArtAct. Şi, în sfârşit, aş mai aminti aici lansarea traducerii romanului Vizionare (Univers, 2014) al scriitorului norvegian Lars Saabye Christensen, în cadrul unei ample expoziţii de arhitectură norvegiană la Muzeul de Artă Contemporană din Bucureşti, în prezenţa Ambasadorului Norvegiei la Bucureşti ES Tove Bruvik Westberg şi a însuşi scriitorului Lars Saabye Christensen. Lansarea s-a reluat şi la Cluj, unde a fost legată de programul de licenţă de norvegiană de la UBB, iar oaspeţii norvegieni s-au întâlnit cu studenţi şi alumni ai acestui program. Și, nu în ultimul rând, vreau să subliniez inestimabila importanță a centrului Norwegian Literature Abroad (NORLA), a cărui prezență în România și în toate țările de pe mapamond reprezintă o piatră de hotar pentru edituri, traducători debutanți și consacrați, scriitori norvegieni, librari, studenți, cadre didactice etc. NORLA este un adevărat institut cultural norvegian, care a creat o rețea formidabilă pentru literatura norvegiană ca worldlit.
Relativ recent ați tradus Istoria albinelor de Maja Lunde, carte publicată în 2019 de editura Humanitas Fiction, ale cărei drepturi au fost vândute de agenția literară la care lucrez. Mi-ați putea spune, vă rog, cum a fost lucrul la această carte?
Pentru primul volum, Istoria albinelor, al seriei romanești a Majei Lunde am acceptat invitația de a traduce cartea. Romanul a fost o provocare de mare actualitate tematică, prin care autoarea a imprimat tonul acestei serii climatice. Deşi m-a bucurat invitația Humanitas Fiction de a traduce primul volum al acestei serii, m-a bucurat în egală măsură, din cauza obligaţiilor administrative şi academice care îmi ocupau foarte mare parte din timp, preluarea ștafetei pentru celelalte trei romane ale seriei de către Ivona Berceanu, absolventă a specializării engleză-norvegiană de la Universitatea Babeș-Bolyai. Ivona este prima absolventă care s-a implicat deplin în profesia de traducător literar, cu rezultate excepţionale.
În ultimii ani, în ciuda unei carierei universitare tot mai încărcate de responsabilități, m-a preocupat crearea unei școli de traducători și promovarea cât mai multor traducători noi,
care s-au format în cadrul Departamentului de limbi și literaturi scandinave de la Cluj. Am format la Cluj cadre didactice tinere, doctoranzi, tineri masteranzi pe care i-am popus editurilor ca traducători din limba norvegiană. Și astfel iată că, treptat, s-a constituit un grup mai larg de traducători formați la Cluj, la care se mai adaugă și specialiști din străinătate. Sunt încântată să numesc aici traducători din limba norvegiană care s-au format în cadrul specializării de norvegiană pe care am creat-o: Roxana-Ema Dreve, Ioana Mureșan, Simona Schouten, Crina Leon, Anamaria Ciobanu Babias, Daria Ioan, Ovio Olaru, Ana Suărășan, Ioana Nan, Cynthia Dan etc.
Credeți că avertismentele legate de mediu și de deteriorarea lui, transpuse de Maja Lunde în ficțiune pot avea impact în „lumea reală”?
În acest an, mai ales, mi se pare că am trăit cu toții mult mai intens senzația că avertismentele au devenit realitate, în special cu valul de căldură africană care a acoperit sudul Europei cu consecințe dramatice în această vară. Și acesta este doar un exemplu. La fel și toate anomaliile meteo cu care se confruntă întreaga lume. Avertismentele legate de mediu au devenit realitate. Istoria albinelor oferă însă cititorului o notă de speranță la finalul cărții, ceea ce însă nu estompează cu nimic gravitatea acestui roman distopic la momentul apariției sale în Norvegia. La Târgul internațional de carte de la Frankfurt, unde Norvegia a fost invitată de onoare, în 2019, am avut chiar bucuria să văd ediția românească a traducerii Istoriei albinelor expusă alături de traducerea în limba germană în cadrul pavilionului norvegian. O mare onoare, iar coperta foarte inspirată a cărții atrăgea privirea în multitudinea de alte splendide cărți expuse. Cred că impactul acestui roman ca şi al altora de aceeaşi factură din Scandinavia este major în paralel chiar cu mişcarea „skolestreik” a tinerei generaţii.
Urmăriți literatura norvegiană contemporană. Care sunt autorii încă netraduși în românește și care credeți că ar fi compatibili cu piața de carte din România?
Dacă ar fi să urmărim pe site-ul NORLA doar un singur program ce vizează promovarea noilor generaţii de scriitori norvegieni, Nye stemmer – Noi voci, observăm că tot mai mulţi scriitori tineri sunt imediat traduși pe piaţa de carte internațională, fie ea scandinavă, fie germană şi nu numai. Am încercat să promovez prin colecța Nordica pe care o coordonez scriitori contemporani, încă insuficient traduși în limba română sau aceste noi voci ale literaturii norvegiene. Aşa se face că în colecția Nordica au apărut recent romanul celebrei scriitoare norvegiene contemporane Hanne Ørstavik, Tiden den tar – Timpul necesar, în traducerea lui Ovio Olaru, și cel al unei noi voci din literatura norvegiană, Lotta Elstad, cu Jeg nekter å tenke – Refuz să gândesc, în traducerea Anei Suărășan, ambii traducători formați în cadrul studiilor norvegiene de la UBB. O altă nouă voce interesantă este Ruth Lillegraven sau scriitorul deja consacrat Simon Stranger, care va fi tradus în română, sau alţi scriitori canonici, care, din păcate, au fost prea puţin sau deloc traduşi în limba română, dintre care îi numesc pe Jon Fosse, Kjell Askildsen, Dag Solstad, Jan Kjærstad etc. Iar în subgenul polițist l-aș numi pe Gunnar Staalesen, mult tradus în lumea anglo-saxonă. Literatura pentru copii și adolescenți, atât de bogată și variată, cărțile ilustrate, de o excelentă calitate artistică, ar putea îmbogăți în mai mare măsură rafturile bibliotecilor publice și ale librăriilor. Recomandabil este ca traducerile din literatura norvegiană ficțională dar și cea non-ficțională să fie făcute doar din limba originală, din norvegiană, renunțându-se la traducerile dintr-o limbă de contact. Iar rolul absolventului de norvegiană, care va alege să fie și traducător din literatura norvegiană – ficțională sau non-ficțională – ar fi acela de a propune editurilor, în bună cunoștință de cauză, titluri și traduceri direct din limba norvegiană.
Bibliografie:
Sanda Tomescu Baciu. „Programul de licență de limba și literatura norvegiană în România, la Universitatea Babeș-Bolyai – o construcție instituțională cu suport norvegian” în 30 years of Norwegian language and literature at BBU – 30 år med norsk språk og litteratur ved BBU – 30 de ani de limbă șii literatură norvegiană la UBB, Ed. Sanda Tomescu‐Baciu, Roxana‐Ema Dreve, Raluca‐Daniela Duinea, Raluca Pop, Editura Presa Universitară Clujeană, 2021, pp. 23-30.
