Oana Ispir este ilustratoare, concentrându-se în special pe ilustrația de carte. A colaborat cu numeroși scriitori români și cu diverse edituri, printre care Frontiera, Arthur, Nemira, Cartier, Cartea Copiilor, Univers. În 2023, Prințul Miorlau de Nina Cassian, cu ilustrații de Oana Ispir (editura Frontiera) a fost inclus în catalogul The White Ravens al Bibliotecii Internaționale de Tineret din München, iar în 2021 și 2022 lucrări ale sale au intrat pe lista finaliștilor la concursul de ilustrații din cadrul Târgului de Carte pentru Copii de la Bologna. A lucrat și în design și paginație de carte și a experimentat cu pasiune și linogravura, și pictura pe textile și lemn, și broderia manuală. A absolvit Universitatea de Arte din București, specializarea Grafică, este membră a Clubului Ilustratorilor și a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Pe lângă „dansul mâinilor” în culori, a dansat, a predat și continuă să iubească tangoul argentinian.
În Țara vacilor fericite, în Regatul Timpului sau într-un oraș misterios dintr-un munte? Unde ți-ar plăcea cel mai mult să trăiești?
Îmi doresc doar o fereastră mare și liniște când îmi imaginez locul ideal. Niciodată nu adaug un exterior fanteziei, am locuit în destule locuri cât să știu că nicăieri nu e perfect. Așadar întotdeauna mă rezum la imaginatul unui atelier mai bun, acum nu am suficientă lumină.
Când și cum ai reușit să-ți plătești prima dată cafeaua din ilustrații, când au putut acoperi o vacanță și când și cum a devenit ilustrația job full-time?
Am avut mici colaborări din zona ilustrației din perioada liceului și comenzi ocazionale în paralel cu jobul de paginator la o editură. Am făcut pasul cel mare spre freelancing forțată de împrejurări, firma s-a închis și cu sprijinul partenerului m-am aventurat în necunoscut.
Cum arată ziua de lucru a unei ilustratoare freelance?
Am avut câțiva ani de program dezordonat, dar și plini de aventuri. Pandemia m-a ajutat să fixez câteva obiceiuri bune, care să țină separate și în echilibru munca și timpul liber. În prima parte a zilei rezolv lucrurile personale și am grijă să fac o plimbare, fie că e de cumpărături, mers la curier cu lucrări de livrat sau doar de dezmorțit. Revin la prânz și lucrez până seara. Mă strădui să nu depășesc ora 11 cu lucrul pentru că îmi place trezitul devreme, mi se pare ziua mai încăpătoare dacă crește dimensiunea dimineții.
Spuneai la un moment dat că îți place să desenezi animale. Cum faci când nu-ți place să desenezi ceva? Ai vreun truc care te ajută? Și ce nu-ți place să desenezi?
Îmi place să ilustrez animale pentru că sunt atât de variate, pot avea orice formă și e tare amuzant să găsești moduri în care să exprime emoții. Ca artist vizual, dincolo de subiecte îmi plac compozițiile, culorile și texturile. Orice poate fi transformat într-o formă proprie, așadar nu există subiect să nu îmi placă. Desigur mereu sunt teme care mă intimidează, dar îmi place mult și procesul de „cucerire”. Cel mai nou subiect dificil pe care îl voi înfrunta este desenatul unei mulțimi de oameni.
Cărțile ilustrate de tine au fost publicate la edituri variate, atât din România, cât și din Republica Moldova. Cum ai intrat în legătură cu ele, cum au fost colaborările de până acum, ai avut experiențe care merită împărtășite?
În perioada de început, multe colaborări din sfera ilustrației de carte au venit prin intermediul profesorilor mei de arte, scriitorilor și cunoscuților. După ce am construit un portofoliu mai solid, vizibil online și am participat la expoziții de grup de ilustrație au început să apară și comenzi directe.
Cred că pentru oricine iubește ilustrația de carte e utilă înscrierea în Asociația Clubul Ilustratorilor, se fac apeluri în fiecare an, în martie. E un mod de a face parte dintr-o comunitate și de a se implica fizic în proiecte de grup.
Ai lucrat cu numeroși scriitori români. Cum au fost stabilite aceste colaborări? Au venit ei către tine, v-au pus editurile în contact și cum au fost primele astfel de experiențe?
În majoritatea cazurilor editurile fac această alegere, dar există și excepții. Primele colaborări direct cu scriitori au fost cu cei ce au reușit să își publice propriile cărți, o treabă care sună simplu, dar adună o grămadă de pălării pe capul unei singure persoane. Cu unii am rămas în legătură mai mulți ani și am trecut împreună prin mai multe edituri la care aceștia au fost publicați.
Care este procesul prin care iau naștere ilustrațiile unei cărți – discuți cu autorul ideea generală înainte de a fi gata textul, citești textul integral înainte de a începe? Se întâmplă ca scriitorul sau editura să propună o anumită direcție a ilustrațiilor?
De obicei primesc textul final și, bineînțeles, îl citesc integral, orice carte are o atmosferă proprie care ar trebui să unească toate ilustrațiile într-un tot unitar. Îmi notez primele impresii, poate momentele cheie sau ce imagini se formează la primul contact. Uneori editura sau scriitorul propun direcții stilistice, pentru că am un portofoliu mai vast cu tehnici diferite de ilustrație.
Lucrările tale au fost intrat pe lista finaliștilor la concursul de ilustrații de la edițiile din 2021 și 2022 ale Târgului de Carte pentru Copii de la Bologna și în catalogul The White Ravens al Bibliotecii Internaționale de Tineret din München (pentru cel din urmă cu ilustrațiile din Prințul Miorlau, cartea Ninei Cassian, publicată de editura Frontiera). Cât de mult contează aceste distincții pentru portofoliul unui artist și care sunt efectele lor?
Pentru mine sunt confirmări că mă aflu pe drumul cel bun în a construi o carieră în creația vizuală axată și pe ilustrația de carte.
Ce i-ai recomanda unui proaspăt absolvent de Grafică, pasionat de ilustrație, sau cuiva care-ar vrea să facă o reconversie profesională în această direcție? Ce instrumente și cunoștințe ar trebui să-și însușească? Și care-ar fi resursele pe care le-ar putea folosi?
Ilustrația de carte e o nișă ce se ocupă cu traducerea unui text în limbaj vizual. Cred că cine vrea să facă pași în această direcție ar trebui mai întâi să fie un cititor de plăcere, nu de nevoie. Poate să cultive atenția la detalii, cititorul va reveni peste ilustrații de multe ori. Cândva credeam că trebuie să fii un bun desenator narativ, dar m-am răzgândit, am văzut ilustrații picturale, de atmosferă nemaipomenite. Cred că e loc pentru orice tip de ilustrație în cărți, cât timp are o relație bună cu textul. Dar foarte scurt și concret, să folosească un caiet de schițe permanent, unde să amestece text și imagine despre orice din spațiul înconjurător sau interior.
Faci parte din Clubul Ilustratorilor și din Uniunea Artiștilor plastici din România. Care sunt avantajele acestor apartenențe?
Am intrat în Clubul Ilustratorilor în 2007, ca mod de a mă mobiliza să lucrez ilustrație pe lângă jobul de zi, alături de un grup cu pasiuni comune. Am învățat multe din domeniu prin participarea la proiecte de grup și cred că am reușit să devin ceva mai organizată datorită asociației. Apartenența la UAP e de dată mai recentă și vine din nevoia de a aparține unei ghilde, să pot zice convingător că sunt o artistă cu acte în regulă.
Mărturisești că cel mai des folosești hârtia ca suport al creațiilor tale, dându-le viață cu ajutorul acuarelelor, al pastelurilor sau al tușului. Dar explorezi și pictura pe textile și lemn, broderia manuală sau linogravura. Ce-ți place să experimentezi cel mai mult și cum reușești să transformi aceste explorări în sursă de venit?
Îmi place manualitatea, dansul mâinilor și plăcerea de a avea ceva palpabil la final. Am trecut prin tot felul de tehnici ca o acumulare de experiențe și senzații. Drumul m-a dus și spre medii mai îndepărtate de hârtia obișnuită dintr-un fel de fixație de a obține „greutate”. Artiștii pe care îi iubeam aveau lucrări convingătoare, stabile, solide – în mintea mea, redus la minimum, însemna că orice linie avea greutate și sens.
Acum îmi place cel mai mult linogravura, ale cărei concluzii și rezultate încerc să le transpun în celelalte mediumuri.
Nu sunt surse de venit, nu am reușit încă să devin organizată în acea direcție, sunt amuzament și, dacă stârnesc și în alții ceva, unele sunt de vânzare.
Îmi imaginez că în viața unui freelancer încâlcelile ANAF-ului sunt deseori prilej de stres. Cum reușești să navighezi printre ele, există scurtături sau manuale pe care poate artiștii aflați la început de drum le-ar putea folosi?
Pentru a face față birocrației inevitabile, primul pas în freelancing este identificarea cât mai exactă a parcursului dorit. Având toate datele și nelămuririle scrise putem să ne facem, cu ajutorul unui consultant, o panoramă a peisajului obligațiilor, taxelor și drepturilor fiscale și să alegem o formă de organizare și un parcurs. Desigur, e mai ușor să lăsăm totul în seama unui contabil, dar e în interesul nostru să fim în control, înțelegând cât de cât funcționarea sistemului.
Într-o variantă sinestezică a lumii, dansul și-ar avea propriile culori și forme. Tangoul argentinian în ce nuanțe și-n ce tehnică s-ar mișca?
Am petrecut o decadă dansând tango, însă tot nu am reușit să îl încadrez vizual. Poate pentru că e o activitate ce a avut un impact major asupra formării mele și orice etichete par a limita complexitatea acestui dans/lume/comunitate/muzică.
[Fotografiile fac parte din arhiva personală a Oanei Ispir.]
