Ulrich Schreiber este manager cultural și autor de cărți. S-a născut la Solingen în Germania. A studiat filozofie, științe politice și rusă la Universitatea Liberă din Berlin și a promovat al doilea examen de stat în 1984. În 1989 a fondat Societatea Internațională Peter Weiss și în 2001 Festivalul Internațional de Literatură Berlin, funcție de care s-a despărțit anul trecut. Schreiber este membru al Centrului PEN Germania și co-inițiator al Festivalului PEN World Voices. Împreună cu managerul cultural elvețian Hans Ruprecht, Ulrich Schreiber este fondatorul Festivalului Internațional de Literatură de la Odesa, care a avut loc pentru prima dată în Ucraina în 2015.
Ați fondat și confinanțat numeroase festivaluri literare în întreaga lume. Cum de ați decis în 2015 să vă concentrați asupra literaturii est-europene, atunci când ați lansat Festivalul Internațional de Literatură de la Odesa?
În 2013, eram la Iași cu prietenii mei, scriitorul ucrainean Andrei Kurkov și directorul Festivalului Internațional de Literatură de la Leukerbad, Hans Ruprecht, la prima ediție a festivalului [FILIT, n. e.], când i-am întrebat: ce spuneți de un festival în Odesa? La finalul anilor ’70 am studiat rusa, inclusiv la Kiev, dar nu fusesem niciodată în Odesa…
De ce tocmai Odesa?
Datorită istoriei literare și culturale a orașului, a frumuseții și a aurei sale speciale. Nu doar [Isaac] Babel, Ilf și Petrov au fost acolo, dar chiar și Pușkin. Și nu cred că greșesc când spun că fiecare scriitor și-ar dori să viziteze orașul – și nu doar Scările Potemkin, pe care toată lumea le știe.
Festivalul Internațional de Literatură de la Odesa se bucură de un important ajutor instituțional. Printre partenerii de anul acesta se numără Fundația Jan Michalski, EUNIC România, PRO HELVETIA și Institutul Goethe din București, care va găzdui evenimentele. Se implică aceștia și financiar sau cum reușiți să obțineți fondurile necesare pentru un festival de o asemenea anvergură?
Nu putem obține fonduri pe cont propriu – dar și Hans, și eu am renunțat la cea mai mare parte a onorariilor anul acesta. Cam așa merg lucrurile.
Ediția de anul acesta a inclus nu mai puțin de 19 evenimente, de la lecturi publice și dezbateri la proiecții de film. Cât durează organizare unui asemenea festival și care sunt cele mai dificile etape?
Lucrul efectiv durează 3 luni. Cele mai mari provocări sunt: formarea unei echipe eficiente – Institutul Goethe ne-a ajutat enorm anul acesta – și alcătuirea unui program care să consune și cu orașul unde se desfășoară festivalul.
Rapoartele edițiilor anterioare sunt impresionante, în ceea ce privește atât listele de invitați, cât și numărul celor din public. Aveți informații despre felul în care participarea la festival a influențat vizibilitatea internațională a scriitorilor prezenți (ucraineni sau nu)?
Festivalul are ecouri foarte mari – anul acesta discursul de deschidere al lui Radu Vancu a fost publicat în Tagesspiegel și El Pais, în edițiile lor în engleză și spaniolă, iar Frankfurter Allgemeine Zeitung și Deutschlandfunk Kultur l-au menționat. Ca să nu mai pomenesc de acoperirea media avută în România. Dar nu pot oferi numere concrete în legătură cu vizibilitatea ulterioară a autorilor participanți.
Unul dintre evenimentele festivalului este „Worldwide Reading of Ukrainian Literature”, parte din formatul „Worldwide Readings”, pe care l-ați inaugurat în 2006. Îmi puteți spune, vă rog, câteva cuvinte despre acesta și despre reacțiile avute pe scena literară internațională?
Reacțiile au variat din 2006. Cel mai impresionant răspuns l-am avut când am organizat, în 2015, lectura internațională din cartea lui Varujan Vosganian, Cartea șoaptelor, marcând cei 100 de ani de la genocidul din Armenia. Din cauza războiului, am vrut să contribui și la vizibilitatea literaturii ucrainene. Lecturile au avut loc, printre altele, în Milano, Calcutta, Berlin, Copenhaga, București, Odesa și Ujhorod.
După invadarea Ucrainei, a trebuit să găsiți o nouă casă pentru festival. Ediția din 2022 a avut loc în Batumi, Georgia, în 2023 a avut o pauză, iar în 2024 ați organizat cea de-a IX-a ediție la București. Cum selectați aceste orașe și unde se va desfășura ediția viitoare?
În loc să renunțăm la festival, ne-am decis ca, pe timpul războiului, să-l organizăm în țările vecine. Pentru ediția următoare ne gândim la Bulgaria, dar nu excludem nici alte țări.
FOTO: © Hartwig Klappert
[Interviul a fost realizat în limba engleză și tradus, cu ocazia celei de-a IX-a ediții a Festivalului Internațional de Literatură de la Odesa, ce a avut loc la București între 22 și 25 februarie 2024.]
