Athena Băloiu este librăreasă la Librăria Humanitas de la Cișmigiu. Lucrează aici din 2019, iar înainte de asta a lucrat la librăria Cărturești Băneasa și a colaborat la British Council. În 2022 a absolvit Facultatea de Limbi Străine (engleză-japoneză) din cadrul Universității Creștine „Dimitrie Cantemir”, iar acum își poate exersa limbile învățate și pentru a-i îndruma pe turiștii străini prin librărie sau prin București.
Cum arată ziua ta de lucru?
Ziua de lucru depinde de tura pe care o am. Turele de dimineață încep cu o plimbare rapidă prin librărie pentru a îndrepta și aranja cele mai dezordonate zone (de obicei mesele de copii și de noutăți), iar imediat după scoatem raportul de vânzări din ziua precedentă pentru a completa la raft ce s-a vândut. Dimineața facem și comenzile la fiecare editură. Tura de după-amiază începe de obicei cu preluarea și etichetarea coletelor de cărți [de la edituri, n. e.] care vin în fiecare zi și aranjarea cărților la raft. De cele mai multe ori avem și taskuri adiționale, precum adunarea cărților care trebuie trimise retur la edituri sau aranjarea zonei cafenelei pentru evenimente. Desigur, în tot acest timp ajutăm clienții cu orice au nevoie și stăm la casă pentru a încasa.
Când ai început să lucrezi la librăria Humanitas și cum ai obținut postul acesta?
La Humanitas am început să lucrez mai întâi part-time în decembrie 2019. Începusem facultatea de două luni și aveam mare nevoie de un job care să îmi acopere micile cheltuieli care mă fac independentă: factura de telefon, hobby-uri, etc. Eram la plimbare pe bulevard cu o prietenă când am văzut că la Humanitas Cișmigiu era o lansare de carte. Din curiozitate am intrat să vedem despre ce se vorbește. Nu era prima oară când intram în Librăria Cișmigiu, dar era primul eveniment la care participam. Prietena mea a dorit să își cumpere o carte, iar la casă am avut inspirația de a întreba dacă cumva angajează oameni noi. Am vorbit cu librarul-șef de la acea vreme, care mi-a zis să îi trimit un CV, iar la o săptămână semnam contractul. Câteva luni mai târziu, după carantina generală impusă în primăvara lui 2020, am trecut la program full-time.
Care sunt calitățile necesare unui librar, ce a contat în angajarea ta?
Deoarece este un job care implică foarte mult interacțiunea cu oameni străini, cel mai important lucru este abilitatea de a interacționa cu publicul, clienții, într-o manieră respectuoasă. Trebuie să îți păstrezi calmul în orice situație și să poți să ajuți sau să găsești ajutorul potrivit pentru fiecare persoană. De asemenea trebuie să ai o memorie bună care să te ajute să reții rapid sute de coperți și titluri. Colegii cu experiență sunt un ajutor enorm la început, însă trebuie să înveți să te descurci singur foarte repede. Foarte important este și să îți placă ce faci, să te pasioneze cititul și cărțile, să nu te sperie un anumit domeniu la care „nu te pricepi” și să fii tot timpul la zi cu lumea editorială.
De unde ai învățat ce înseamnă și cum se practică meseria de librar?
Primii pași în lumea librăriilor i-am făcut la primul meu job, la Cărtureștiul din Băneasa. Acolo am lucrat prima oară sub presiune, cu publicul, cu accesoriile, cărțile și recomandările de cadouri. Am învățat că toți cei care intră într-o librărie au o curiozitate pe care eu, ca librar, pot să le-o satisfac. Fie că au nevoie de ceva foarte specific pe care nu știu de unde să îl ia sau trebuie să facă un cadou unei persoane despre care nu știu nimic, librarul este persoana la care apelează. Echipa de la acea vreme din Băneasa m-a ajutat să devin o persoană care găsește soluții rapid și eficient și care detensionează interacțiunile neplăcute cu unii clienți, lucru care mă ajută foarte mult la Humanitas Cișmigiu, care se află pe un bulevard central umblat zilnic de mii de personaje, plăcute sau nu. Am învățat și să îmi organizez sarcinile și programul eficient, astfel încât să nu mă supraobosesc sau să rămân fără lucruri de făcut.
Există interacțiuni între librăriile lanțului Humanitas? Faceți schimburi de experiență, întâlniri generale?
Librăriile Humanitas interacționează constant datorită clienților. De foarte multe ori se întâmplă să ni se ceară cărți sau chiar obiecte pe care nu le avem la Cișmigiu (de exemplu, obiecte care fac parte din colecția japoneză de la librăria Magheru), dar care sunt în stoc la altă librărie, oriunde în țară, așa că le aducem prin transfer. În cazul în care cartea respectivă se află în București, anunțăm clientul unde o găsește iar acesta se duce personal să o cumpere. Între Kretzulescu, Magheru și Cișmigiu este o distanță foarte mică, așa că foarte des se întâmplă să dăm o fugă pentru transferuri urgente, de cele mai multe ori înaintea sau în timpul evenimentelor care ne surprind plăcut și ne lasă fără cărți.
Ai absolvit o facultate de limbi străine, secția engleză-japoneză. Cât te ajută această specializare în munca de zi cu zi?
Din păcate japoneza mă ajută doar pe partea de literatură, să mă descurc să recomand autori japonezi sau să știu care noutăți merită expuse mai mult. Ocazia să vorbesc japoneză la librărie este mult mai mică decât să vorbesc engleză. Iar engleză vorbesc cu clienții cel puțin o dată pe zi. Aflându-ne la parterul Hotelului Cișmigiu, foarte mulți turiști ne intră în librărie, fie căutând raftul de cărți în engleză sau de ghiduri turistice, fie având întrebări legate de București și de orientarea în spațiu. Este foarte plăcut să poți să îi ajuți să găsească ce au nevoie sau să le recomanzi un restaurant cu specific românesc.
Din afară, a fi librar sună foarte boem, plimbat printre cărți, recomandat lecturi celor interesați. Ai timp să experimentezi acest timp boem și care sunt celelalte responsabilități care diluează orice reverie?
Sincer, singurele momente care mă indispun sunt interacțiunile cu persoanele dificile și momentele când simt că muncesc degeaba, când se schimbă promoțiile și aflu că trebuie să pun înapoi pe masă o editură pe care doar cu o lună în urmă am luat-o de pe masă și am înghesuit-o la raft… Sau când adun o grămadă de cărți cu stoc mort (care nu s-au mai vândut de foarte mult timp) pentru retur și mi se zice că cel puțin jumătate din ele nu putem să le dăm din varii motive.
Revenind la recomandări, cât de des îți sunt solicitate și care sunt criteriile în funcție de care propui o carte sau alta?
În fiecare zi există cel puțin o persoană care să aibă nevoie de ajutor în alegerea unei cărți sau a unui cadou. Pentru a facilita recomandarea cărților, colegii mei au organizat o masă care conține „Recomandările librarului”, unde expunem cărțile pe care noi le-am citit și care credem că se potrivesc cel mai mult publicului, împreună cu un bilețel care conține un mic rezumat al operei și un motiv pentru care cartea trebuie citită. În funcție de persoana care are nevoie de o recomandare sau de persoana pentru care are nevoie de un cadou, avem zone specifice, rafturi/mese cu noutăți și cărți populare, bestselleruri.
Copiii mici au zona lor cu povești ușor de citit și cartonașe și jocuri de memorie perfecte pentru a-i ajuta să își îmbunătățească vocabularul. Mesele de adolescenți sunt organizate în funcție de vârstă pentru a face alegerea unei cărți potrivite mult mai ușoară. Rafturile de beletristică sunt aranjate pe edituri și încercăm pe cât posibil ca fiecare gen de beletristică de la editura respectivă să fie grupat, pentru a face recomandarea cărților de un anumit gen, fie SF, crime, dragoste, etc, mai ușoară. De asemenea avem și o zonă care conține cărțile alese și recomandate de anumite edituri în funcție de popularitatea lor.
S-a întâmplat să primești și feedback după ce cărțile au fost citite de cei cărora le-ai recomandat?
Da, s-a întâmplat, de cele mai multe ori la cărțile de copii. Am avut părinți care mi-au cerut părerea în legătură cu ce cadou să ia pentru copilul lor, iar câteva săptămâni mai târziu s-au întors și mi-au zis ca au nevoie și de restul seriei sau de celelalte cărți scrise de autorul pe care l-am recomandat pentru că cel mic are o nouă pasiune. Știu să recomand cărțile de copii pentru că este zona de care mă ocup cel mai mult și știu care sunt titlurile cele mai populare și apreciate de cei mici. Însă pentru propria plăcere citesc multă non-ficțiune, categorie pentru care se cer rar recomandări. Iar când mi se cere o recomandare de beletristică, mă salvează conversațiile pe care le-am avut cu prietenele/colegele mele despre ce au citit ele.
Ce fel de cărți se vând bine în librăria de la Cișmigiu și care sunt bestsellerurile din ultima perioadă?
Deoarece suntem librărie reprezentativă a editurilor Humanitas și Humanitas Fiction, cele mai mari vânzări le avem la aceste două edituri. Cea mai bine vândută carte din librărie, sincer, este Gânduri către sine însuși de Marcus Aurelius. De cel puțin doi ani, acea carte nu a fost mutată de pe masa de „Bestseller” și este aproape în fiecare lună în lista de top vânzări. Iar de la celelalte edituri s-au vândut foarte bine în ultimul timp cărțile de la editura Baroque, mai ales colecția bizantină, sau, de la Casa Bună, cartea lui Valeriu Nicolae Țigan Țăndări. Iar dintre cărțile de copii, aș zice că Aventurile lui Habarnam este și va rămâne mult timp cea mai populară.
Cum arată portretul-robot al cititorului/cumpărătorului de la Humanitas Cișmigiu?
Din câte am observat, există două categorii bune de clienți: cei care sunt loiali editurii Humanitas, vin la toate evenimentele legate de cărțile Humanitas și cumpără toate noutățile Humanitas și clienții neutri, care sunt atrași de librărie din punct de vedere al designului, al atmosferei, dar și de angajați. Clienți fideli, care vin în aceeași zi, o dată pe săptămână, sau care vin doar de două ori pe lună, pe 15, când avem promoția de 3+1 gratis, și la sfârșitul lunii, când avem „Noaptea cărților deschise”, seara cu reducere 20% la toate titlurile.
Datorită poziției centrale a librăriei îmi imaginez că este vizitată și de mulți turiști sau cititori străini. Care este frecvența acestora și ce obișnuiesc să cumpere?
În ultimele luni chiar am observat foarte mulți turiști în librărie, fie singuri, fie în grupuri mari, care de obicei se duc direct la rafturile de carte străină. Am lucrat mult la extinderea zonei și a portofoliului de cărți în limbi străine tocmai pentru acest motiv. Această zonă fiind fix lângă casă, ne dă prilejul și să interacționăm mai mult cu ei. De asemenea sunt interesați de sacoșele de pânză cu picturi sau poze din București și de cărțile poștale, care vin la pachet cu întrebarea „Do you also have stamps?”. Din păcate nu avem timbre, dar avem două oficii poștale foarte aproape.
Vorbeam acum ceva timp cu Mihail Vakulovski, colegul tău de la Librăria Humanitas din Brașov, despre „jurnalul” lui de librar de pe Facebook, #LibrărieCuUșileDeschise, și despre cele mai trăsnite întrebări, cereri sau nemulțumiri. Care sunt cele mai amuzante povești ale tale în sensul ăsta?
Se întâmplă foarte des să ne întrebe unii clienți dacă avem tot felul de obiecte, baterii, pături, elastice de păr, dar cel mai amuzant moment a fost când o doamnă în vârstă s-a așezat la masă la cafenea și ne-a cerut meniul de ciorbe. A fost foarte confuză când i-am explicat ca am să îi dau doar cafea. Se mai întâmplă să am interacțiuni cu unii clienți care mă lasă complet mască, dar îmi dau silința să fiu cât de calmă și imparțială posibil. Zicala mea preferată în momentele care chiar îmi pun răbdarea la încercare este: „Deja debordez de customer service.”
Care este cea mai mare satisfacție a experienței tale din librărie de până acum?
Când am o listă de taskuri care par copleșitoare, cum se întâmplă de obicei în prima zi a lunii, când avem foarte multe de făcut, sau când șefa e în concediu și rămân eu „in charge”, este foarte satisfăcător să văd că pot să mă descurc și nu cedez în fața presiunii. Aranjatul rafturilor/meselor pe repede-înainte, comenzi, clienți, marfă, toate se întâmplă simultan, dar devin ușor de gestionat. Mai ales dacă ai o echipă pe care te poți baza.
Dar cele mai mari provocări?
Cea mai mare provocare este cu siguranță interacțiunea cu clienții. Fiecare om este diferit, iar în momentul în care lucrezi cu publicul intri în contact cu tot felul de oameni, de la persoane extrem de faine, care îți rămân în minte mult timp, la persoane supărate, frustrate, care reușesc să îți strice toată ziua. De asemenea și evenimentele, lansările de carte, interviurile etc, sunt activități destul de tensionate, deoarece totul trebuie să fie în ordine, să fie librăria aranjată, să avem tot ce este necesar.
Ce le-ai recomanda unor tineri la început de drum, interesați să lucreze într-o librărie?
Îmi imaginez că sună a un job ușor, dar nu este. Pentru a fi librar nu trebuie doar să îți placă cărțile. Trebuie să știi carte, să înțelegi logica lumii editoriale, dar și să fii tare, ca să faci față unui job în customer service. Însă este un bun prim job pentru a căpăta experiență și a evolua ca persoană. Personal, m-a ajutat foarte mult să îmi calmez anxietatea socială și să capăt încredere în propriile abilități.
Care este combo-ul tău perfect în materie de cărți și muzică?
Când mă afund într-o carte de istorie, cel mai relaxant lucru este să ascult muzică clasică, pian în special, dar neapărat ceva fără versuri. Însă când citesc ficțiune, cel mai mult îmi plac playlisturile lo-fi (low fidelity) cu melodii instrumentale mai optimiste și antrenante.
[Fotografiile fac parte din arhiva personală a Athenei Băloiu.]
