Anamaria Manolescu coordonează colecțiile de ficțiune istorică și romance în cadrul editurii Nemira. Este doctor în filologie, titlu obținut la Facultatea de Litere a Universității din București.
Editura Nemira a fost fondată în 1991 la București de Valentin Nicolau. De aproape zece ani este condusă de fiica acestuia, Ana Nicolau, continuând să aducă în atenția publicului român povești puternice, să încurajeze scriitorii români contemporani și să promoveze plăcerea lecturii.
Ce titlu Nemira rezumă perfect această aniversare de 33 de ani a editurii?
O întrebare pe cât de interesantă, pe atât de dificilă, dată fiind diversitatea portofoliului Nemira și a direcțiilor de care colegii mei și cu mine ne ocupăm, dar mai ales dat fiind numărul mare de autori ce s-au impus deja pe piața mondială de carte. Dar, dacă ar fi să aleg (cu greu, căci pot fi menționate multe), aș spune: Stephen King, Anotimpuri diferite, o colecție de patru povestiri, printre care se numără și Închisoarea îngerilor, ce a stat la baza celebrului Shawshank Redemption, filmul cu cel mai mare rating pe IMDb. Sau seria Dune a lui Frank Herbert, care se bucură la rândul ei de o ecranizarea de succes, semnată de regizorul canadian Denis Villeneuve.
Cum au fost începuturile colaborării cu Nemira și când ai preluat funcția de coordonator de colecție de ficțiune istorică / romance?
Eu colaborez cu Editura Nemira încă din 2016. A fost, practic, prima editură cu care am lucrat imediat ce am terminat facultatea. Ca intern lucrez din septembrie anul trecut, iar funcția de coordonare am preluat-o anul acesta, în primăvară. Încă de când am ajuns în editură am avut acel sentiment inconfundabil că locul meu e aici. Probabil datorită atmosferei, colegilor și a stilului de lucru. Simți că faci cu adevărat parte dintr-o echipă.
Cum arată portretul-robot al cititorului titlurilor de ficțiune istorică / romance, cât de mult ții cont de acesta când selectezi sau propui titlurile și care sunt celelalte criterii în funcție de care îți construiești portofoliul?
Din nou o întrebare foarte interesantă, la care m-am gândit și eu în clipa în care Ana Nicolau mi-a propus să coordonez această direcție, pentru că e vital să știi cărui tip de cititor i te adresezi. Cred totuși că profilul cititorului de ficțiune istorică diferă oarecum de cel de romance-uri. Dacă în cazul romance-urilor ne adresăm unui public mai tânăr, interesat de povești de dragoste contemporane, în care acțiunea și limbajul redau realitatea vremurilor în care trăim, în cazul ficțiunii istorice ne adresăm cititorilor de toate vârstele, care aleg astfel de cărți pentru că în ele se regăsește un personaj atipic: timpul. Într-un roman istoric, chiar dacă povestea de dragoste dintre protagoniști e în prim-plan, regăsim o împletire de fire narative care ne provoacă un sentiment de nostalgie cu atât mai intens cu cât știm că vremurile respective au apus de mult.
Dincolo de acest aspect, cu siguranță cititorul acestor cărți își alege titlurile în funcție de un criteriu simplu: bucuria de a descoperi povești noi, bine scrise, cu protagoniști pe care să-i îndrăgești, cu situații de viața în care să te regăsești și care să-ți trezească emoții profunde. Cărți pe care să le citești cu sufletul la gură, dintr-o pură plăcere a lecturii. Iar echipa noastră are grijă să aibă permanent în minte acest aspect atunci când selectează titlurile care ajung să facă parte din portofoliul Nemira.
Ce titluri pregătiți pentru partea a doua a anului?
N-aș vrea momentan să divulg această informație. Ce pot să spun însă e că cititorii noștri vor avea parte de o surpriză. (Sau de mai multe 🙂.)
Care sunt trei dintre personajele sau scriitorii din cadrul celorlalte colecții și imprinturi Nemira cu care ai împărți o sticlă de prosecco aniversar oriunde, oricând, oricum?
Mi-e greu să mă rezum doar la trei, dar, dacă ar fi să aleg, aș spune așa: Martin Scorsese, pentru că, de când am tradus volumul Martin Scorsese. O călătorie, semnat de Mary Pat Kelly și publicat în colecția Yorick, am ajuns să văd cu alți ochi filmele regizate de el.
Inevera, unul dintre fascinantele personaje feminine din seria Demon a lui Peter V. Brett, publicată în Armada, pe care realmente i-aș recomanda-o oricui, oriunde, oricând și oricum și, desigur, oricare dintre autorii noștri români din imprintul n’autor (preferabil cu toți, dar mai ales cu colegul meu, Marian Coman, coordonatorul imprintului Armada, căruia i-am citit recent, cu sufletul la gură, Ultima carte).
Care sunt luminile ficțiunii bune de citit pe creste înzăpezite de munți și cum arată respirația unei povești potrivite pentru liniștea unui golf într-o vară indiană?
Hmm, poate pe creste înzăpezite de munți, dar în liniștea unei cabane, în fața șemineului, într-un fotoliu comod și cu o ceașcă de ceai sau un pahar de vin alături, într-o atmosferă hygge. Altfel, realmente pe creste înzăpezite nu cred că ar fi prea plăcut (sau indicat 🙂). Aș spune Cântecul munților by Nguyễn Phan Quế Mai sau Nămeții de C.J. Tudor, pentru cei cărora „le place mai întunecat“, ca să parafrazez celebrul titlu al lui Stephen King.
Iar pentru liniștea unui golf într-o vară indiană, aș recomanda Alka Joshi: Artista Henna and Secretele din Jaipur, mai ales că urmează să apară cât de curând și volumul care va încheia această minunată trilogie, ce amintește, cu fiecare pagină, de senzualitatea aromelor și culorilor Indiei. Și, desigur, O vară italiană (One Italian Summer) de Rebecca Serle, o carte extrem de emoționantă, în care iubirea și dorul fac să devină tangibile chiar și cele mai imposibile lucruri.
[Fotografie din arhiva personală a Anamariei Manolescu.]
