Joi, 16 aprilie 2026, a avut loc cea de-a doua ediție a Beyond Words. Arta traducerii în mișcare, seria de evenimente organizate de Headsome Communication, în parteneriat cu Asociația Editorilor din România, Muzeul Național al Literaturii Române, Observator Cultural, Radio România Cultural și Book Industry. După ce la prima întâlnire s-a discutat despre participarea României ca țară invitată de onoare la Târgul de carte de la Cairo, de data aceasta în atenția celor prezenți au fost programele naționale și internaționale care susțin circulația mondială a literaturii române și nu numai, prin subvenționarea traducerilor, prin acoperirea unor costuri de editare, tipărire și promovare, prin susținerea mobilității autorilor și traducătorilor sau prin alte forme de implicare financiară și logistică.
Moderatoarea ediției din 16 aprilie, care a avut loc tot la Muzeul Național al Literaturii Române, a fost Eli Bădică, editoare și coordonatoare a imprintului n’autor al editurii Nemira. Așa cum a fost anunțat de la început, obiectivul principal al întâlnirii a fost cartografierea programelor care ajută exportul și importul literar, cu o focalizare pe cele care promovează traducerea și publicarea cărților românești în străinătate, avându-se în vedere participarea României ca invitat de onoare la Târgul de carte de la Frankfurt din 2028. Prin profesioniștii prezenți la eveniment și prin discuțiile care s-au legat, obiectivul a fost cu siguranță atins, evidențiindu-se numeroase oportunități de care editurile, scriitorii, traducătorii și alți actori ai pieței de carte pot beneficia.
Primul căruia i-a fost dat cuvântul a fost Dan Croitoru, director editorial al editurii Polirom, traducător literar și fost secretar general al Institutului Cultural Român în anii în care, sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, s-au format programele de subvenție a traducerii, publicării și promovării literaturii române în străinătate: Translation and Publication Support Programme (TPS – lansat în 2006) și Publishing Romania (2007). Observând nevoia acută a unor astfel de demersuri, echipa de atunci a ICR-ului a gândit aceste programe după modele occidentale, având ca obiective traducerea literaturii române de către traducători nativi (evitând astfel și folosirea unei limbi intermediare) și impulsionarea editurilor străine în publicarea cărților românești, pe care însă să și le asume, pentru care să depună eforturi să le impună pe piețele lor. Cele două linii de finanțare erau parte dintr-un program mai complex de susținere a literaturii române, care includea și un program de formare a traducătorilor din limba română, coordonat atunci de Florin Bican. Treptat, și-au dat seama și că toate acestea trebuiau să stea sub o umbrelă instituțională autonomă și astfel a fost creat Centrul Național al Cărții, care avea (și încă are) ca atribuții și asigurarea prezenței României la unele târguri și festivaluri internaționale de carte, și implicarea în participarea scriitorilor români la astfel de evenimente. Aceste programe au fost, l-a citat Dan Croitoru pe Dan Lungu, „o revoluție copernicană în politica culturală românească”. Până în 2012, când ICR a intrat într-un proces de politizare, fuseseră publicate 320 de cărți și reviste prin intermediul TPS și Publishing Romania.
Pentru că Liviu Jicman, președintele Institutului Cultural Român, și Dana Ionescu, directoarea Centrului Național al Cărții, nu au putut fi prezenți la eveniment, Oana Boca Stănescu, organizatoarea seriei Beyond Words, a transmis salutările și datele oferite de aceștia. În 2026, TPS a împlinit 20 de ani, aniversare marcată printr-o expoziție la sediul ICR și două conferințe. În acești ani, de susținere financiară au beneficiat peste 1000 de traduceri din literatura română, clasică și contemporană. Ediția 2026 a celor două programe de subvenții, cărora li s-a alăturat în 2025 Romanian Books for Children (inițiat când la conducerea CENNAC se afla Oana Boca Stănescu), și-a încheiat recent sesiunea de aplicații și dispune de un fond de 500.000 EUR, mărit față de suma de anul trecut, de exemplu, în vederea Frankfurt 2028.
S-a discutat apoi despre programul de subvenții oferit de Ministerul Culturii din Republica Moldova, cuvântul fiindu-i predat lui Gheorghe Erizanu (directorul editurii Cartier din Chișinău), care a participat online. Erizanu a povestit cum Uniunea Editorilor din Republica Moldova a propus un proiect de lege care viza instituirea unui program de susținere a traducerilor în 2014-2016, preluând modelul ceh și pe cel polonez. Deși programul a fost aprobat, a persistat o problemă majoră: Ministerul Finanțelor, de unde erau alocați banii, bloca transferurile către editurile străine, justificând că nu pot recunoaște ca existent „un obiect imaterial” ca o traducere. O altă problemă pe care o întrevede este selecția aplicațiilor câștigătoare: comisia ar trebui să se asigure, pe de o parte, că sunt susținute cărți valoroase (dacă se traduc cărți proaste se strică impresia și asupra celorlalți scriitori din țară) și, pe de alta, că editurile au capacitatea să distribuie, să promoveze și să vândă cărțile respective. În încheiere, Gheorghe Erizanu a atenționat asupra timpului foarte scurt pentru pregătirea prezenței literaturii române (înglobând și cărțile publicate în Republica Moldova) la Frankfurt 2028 și a numărului scăzut de traducători din română (mai ales) în limba germană.
Următoarea intervenția i-a aparținut lui Alex Popescu, expert cultural la Ministerul Culturii, prezent tot online. El a început prin a infirma din nou zvonurile din spațiul public cum că „ar exista liste” dinainte făcute cu scriitorii invitați la târgul de la Frankfurt din 2028. A explicat că va exista o echipă de curatori care vor propune numele invitaților, luând în calcul traducerile din spațiul german și nu numai. De asemenea, Alex Popescu a completat spunând că este optimist vizavi de traducerile din limba română, că există o generație nouă de traducători în limba germană, de exemplu. A mai insistat și pe faptul că în 2028 atenția presei internaționale și a cititorilor nu va fi doar pe traducerile în limba germană, și pe cele în alte limbi de circulație internațională. În a doua parte a intervenției sale, Alex Popescu a vorbit despre rețeaua Traduki, din care România face parte. Înființată în 2006, Traduki susține schimburile culturale dintre spațiul vorbitor de limbă germană și Europa de Sud-Est, dar și pe cele din interiorul Balcanilor și al țărilor din jur. Țările membre cotizează anual cu o sumă raportată la dimensiunea pieței de carte. Acest buget este apoi distribuit pentru susținerea proiectelor câștigătoare la sesiunule bianuale de aplicații: traduceri literare, rezidențe pentru scriitori, traducători și jurnaliști culturali și chiar festivaluri literare.
Tot despre posibilitatea creării unor rețele de cooperare culturală a vorbit și Sorin Enuș, coordonatorul Subprogramului Cultura din cadrul Europa Creativă, programul european de susținere financiară (și consultanță) a proiectelor culturale inițiate de statele membre UE și nu numai. Enuș a prezentat direcțiile Subprogramului Cultura dedicate industriei de carte. „Circulația operelor literare europene” se adresează editurilor care vor să traducă și să publice ficțiune din cele 41 de țări incluse în program. Cu un buget anual de 5 milioane de euro, această subdiviziune presupune aplicații care cuprind pachete de 5 până la 20 de cărți, care pot primi între 100.0000 și 300.000 euro pentru cheltuieli de traducere, editare, tipărire, promovare (confinanțare europeană de 60%). O altă linie de finanțare este cea a cooperării la nivel european, care vizează traduceri, rezidențe și evenimente literare, realizate în parteneriat de către mai multe instituții. Cea de-a treia linie este cea de granturi pentru mobilitatea artiștilor. Sorin Enuș amintea faptul că puține edituri din România aplică la aceste programe.
După discuția despre Europa Creativă, atenția a fost îndreptată înspre programul „TANDEM – Autor cu Traducător, Traducător cu Autor”, dedicat scriitorilor și traducătorilor din țările aflate în regiunea Mării Negre, derulat de Colegiul Noua Europă în parteneriat cu S. Fischer Stiftung din Berlin (de altfel și sponsorul principal al Traduki). Mihaela Danga, coordonatoarea proiectului, a vorbit despre cele trei rezidențe anuale care le sunt oferite câte unui cuplu scriitor-traducător, despre combinațiile de limbi implicate până acum, de cărțile care au fost deja publicate ca rezultate ale programului, dar și de provocările pe care organizatorii le întâmpină, fiind vorba de o zonă geografică cu numeroase nevralgii politice. Menționând că prin TANDEM scriitorii și traducătorii pot petrece 2 luni unii în compania celorlalți, Mihaela Danga a conchis spunând că programul le oferă „acel offline tot mai greu de găsit”.
Simina Popa, traducătoare literară din limba portugheză și manager cultural, a vorbit despre activitatea CELA (Connecting Emerging Literary Artists), o rețea internațională, susținută financiar prin Europa Creativă, care acordă ajutor tinerilor scriitori și traducători. Înființat în 2017 și având România printre cele șapte membre inițiale, proiectul a presupus în primă fază selectarea unor autori la început de drum din fiecare țară implicată și traducerea unor extrase din operele lor în celelalte limbi, tot de traducători încă neconfirmați. Pentru că și-au dat seama de nevoile actorilor implicați, coordonatorii au dezvoltat activități și în zona de mentorat și consultanță pentru scriitori și traducători și în cea de mobilitate a acestora. Rezultatele nu au întârziat să apară, fiind deja publicate sau în curs de publicare cărți participante la CELA.
Îmbinând evenimentele dedicate publicului larg și cu cele exclusiv pentru profesioniștii industriei de carte și de film, Festivalul NOD de la Brașov își pregătește anul acesta a doua ediție. Despre obiectivele și reușitele NOD au vorbit coordonatorii Liv Tane și George Cornilă.
Ulterior, discuția a fost îndreptată înspre programele care susțin importul literaturii de diferite limbi în România. Oana Boșca Mălin, traducătoare din limba italiană și lector la Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universității din Bucureşti a prezentat pe scurt programele de susținere ale cărților de limba italiană, coordonate în România de Institutul Italian de Cultură din București. De asemenea, a amintit și despre programele de rezidență puse la dispoziție traducătorilor din limba italiană.
Natalia Mosor, directoarea Institutului Polonez din București, a vorbit despre activitatea Institutului Cărții din Polonia, la care editurile străine pot aplica pentru subvenții care acoperă traducerea și anumite costuri de editare și tipărire. Editurile poloneze pot aplica, pe de altă parte, pentru traducerea unor extrase din cărțile din portofoliu pentru prezentarea lor către edituri străine.
Gabriela Georgescu, project manager la Centrul Ceh din București, a început prin a aminti faptul că piața de carte din Cehia este foarte bine dezvoltată, editurile punând un mare accent și pe felul cum arată cărțile din punct de vedere fizic. Cum Cehia va fi invitat de onoare la ediția din 2026 a Târgului de carte de la Frankfurt, Gabriela Georgescu a povestit despre eforturile suplimentare pe care Centrul Ceh și Biblioteca Moravă din Brno (principalele instituții care susțin exportul literaturii cehe) le-au făcut în ultimii ani. Pe lângă subvențiile de traducere (pentru edituri și publicații), se oferă și rezidențe pentru traducători (2 sesiuni pe an) și bugete de mobilitate pentru scriitorii cehi.
Oana Boca Stănescu a transmis și mesajul Alinei Cantacuzino, traducătoare din limba spaniolă și coordonatoarea Departamentului cultural al Institutului Cervantes din București. Traducerile din limba spaniolă sunt susținute prin diferite programe derulate în Spania sau în alte țări vorbitoare de spaniolă. În plus, și celelalte limbi vorbite în aceste spații (precum catalana sau basca în Spania) beneficiază de linii de finanțare.
Spre final, discuția a migrat spre alte sectoare a pieței de carte. Oana Vasile (adică eu, autoarea acestui reportaj – dar prefer să păstrez relatarea la persoana a treia, pentru coeziune, în ciuda unei ușoare nepotriviri), agent literar la Livia Stoia Literary Agency, a vorbit despre importanța programelor de subvenție în vânzarea drepturilor de traducere ale autorilor români, dar a punctat faptul că numeroase edituri străine condiționează respectarea contractului de cesiune de drepturi de autori și, implicit, traducerea și publicarea cărților, de obținerea finanțării. Ceea ce poate crea neplăceri și autorilor, și agenției.
Întâlnirea din 16 aprilie a avut ca fir roșu ideea rostită de mai mulți participanți la discuție conform căreia subvențiile de traducere nu ar trebui să fie singurul obiectiv al unei edituri în selecția unui titlu. Dimpotrivă, ar fi bine ca editura să creadă în șansa unei cărți de a ajunge la cititori, deci de a se vinde și a nu zăcea în depozite, iar ajutorul financiar obținut de la diferite programe să fie chiar așa, un ajutor. Altfel, li se fac deservicii și autorilor, și traducătorilor, și literaturii naționale în general.
